Inspirata dupa piesa cu acelasi nume a tragicului grec Sofocle, “Antigona” lui Jean Anouilh, asa cum am vazut-o la Teatrul Nottara, desi pastreaza povestea initiala, se desfasoara intr-un cadru modern, replicile, decorurile si vestimentatia personajelor apartinand vremurilor noastre.
Actiunea piesei are loc dupa o lupta desfasurata in Theba, in care fratii Antigonei, Eteocle si Polynice si-au pierdut viata. Regele Thebei, Creon, a dat dispozitie ca Eteocle sa fie inmormantat cu toate onorurile, in timp ce trupul lui Polynice a fost lasat sa putrezeasca, deoarece acesta era considerat tradator. In acelasi timp, regele a promis ca persoana care va incerca sa il inmormanteze pe Polynice conform traditiei va fi trimisa la moarte. Antigona, desi foarte tanara si logodita cu un barbat pe care il iubea, a ales moartea: a ignorat legea data de rege si, pe ascuns, si-a inmormantat fratele. Creon a decis intial sa n-o ucida si a incercat sa ii explice ca fratii ei erau niste nesocotiti care au murit ucisi unul de mana altuia, ca ambii complotau impotriva cetatii si ca, dupa ce au murit, nici macar nu se stia care este unul si care este altul. Dar el, ca un rege puternic ce se afla, l-a inmormantat pe unul ca pe un erou, iar pe celalalt l-a lasat prada putrezirii, pentru a da exemplu locuitorilor Thebei ca asa se pedepseste tradarea. Desi Creon a vrut sa o crute pe tanara si a insistat ca totul face parte dintr-o strategie politica pentru care nu merita ca ea isi piarda viata, Antigona a refuzat orice favoare din partea lui, i-a spus ca se va duce din nou sa il acopere pe fratele ei cu pamant si ca nu are alta solutie decat sa o ucida, pentru ca ea refuza o viata in care sa se conformeze unui sistem politic - sau de alta natura - in care nu crede. In cele din urma, Antigona este condamnata la moarte si, odata cu ea, se sinucide si logodnicul sau Hemon, fiul regelui.
Maestrul Alexandru Repan este un Creon impunator, amestec de duritate, ipocrizie, zeflemea, blandete si umor. Tanara Gabriela Crisu este o Antigona navalnica, hotarata si de nezdruncinat in credintele sale, cu toate ca are si scurte momente de disperare. Desi tragedie, piesa lui Anouilh , care se vrea a fi o oglinda a evenimentelor din Franta aflata sub ocupatia nazista, are si pasaje de ironie si umor care nu raman neremarcate. In orice caz, este o piesa care merita vazuta.
Antigona
de Cristina Mitrea adaugat pe 24 - 10 - 2008
Adauga un comentariu