“Un foarte vechi cititor al lui Eminescu”, in persoana scriitorului Barbu Cioculescu a vorbit astazi, la libraria Sadoveanu, despre Eminescu si despre cartea lansata de Miruna Lepus, “un foarte tanar cititor al lui Eminescu”, la editura Vremea, intitulata “Despre Eminescu si ce am invatat descoperindu-l”.

Inainte de a prezenta cartea Mirunei Lepus (22 ani), Barbu Cioculescu a facut o introducere despre Eminescu, asa cum a fost el receptat de diferite generatii. Daca in generatiile mai vechi, inclusiv in a dumnealui, Eminescu era citit ca un contemporan, trecand prin poeziile de manual si prin opera publicata pana la acea vreme (bazata in principal pe volumul editat de Titu Maiorescu), fara ca cineva sa fie interesat de opera politica a acestuia, generatia noua are la dispozitie aproape intreaga intreaga opera eminesciana, deci si scrierile politice.

Miruna Lepus, a continuat Barbu Cioculescu, a vrut sa-l cunoasca pe Eminescu in postura de barbat politic, de gazetar la “Timpul”. Pentru a putea face acest lucru, ea a trecut printr-un proces de documentare, cercetand imprejurarile politice, sociale si istorice in care aceste scrieri au avut loc, pentru ca numai asa pot fi intelese cu adevarat articolele eminesciene si atitudinea lui politica. Ziarul “Timpul” era vocea Partidului Conservator, deci se poate spune ca si Eminescu era un conservator si chiar un paseist (glorificator al vremurilor trecute). Analizand atitudinea lui Eminescu privind “clasa suprapusa”, situatia taranimii, situatia economica si modernizarea Romaniei, ne vom da seama ca acesta era un foarte pregatit cercetator politic. E adevarat, despre Eminescu s-a spus ca a fost agresiv si patimas, dar daca deschidem televizorul sau un ziar de azi vom vedea ca tonul analistilor politici din zilele noastre este la fel de taios.

Cartea Mirunei Lepus, a adaugat scriitorul, si-a propus sa cerceteze toate punctele interesante si sensibile ale operei politice eminesciene (lasand la o parte opera literara) si, in mare masura, a reusit. Discutarea fiecarei probleme se refera la aspecte dinainte studiate in aceasta carte, si anume in partea istorica. Au existat probleme care au agitat presa, de pilda, daca Eminescu a fost sau n-a fost antisemit. S-a spus despre el ca a fost un radical, in toate privintele, chiar si cand a criticat “clasa suprapusa”, dar este foarte greu sa te pronunti asupra fiecarei afirmatii pe care a facut-o Eminescu la vremea respectiva. Fara indoiala, acesta era un om pasional si, fiind in posesia unui limbaj bogat si foarte “colorat” putea impresiona prin afirmatiile pe care le facea, afirmatii care, de altfel, raman vii in memoria cititorului.

In cartea Mirunei Lepus, a punctat Barbu Cioculescu, exista si cateva consideratii ale unor autori cunoscuti asupra operei politice eminesciene, precum exista si un capitol despre umorul eminescian, care umor, conform afirmatiei lui Barbu Cioculescu, ii lipsea cu desavarsire lui Eminescu. Era sarcastic, era ironic, dar umor propriu-zis nu avea si cei care l-au cunoscut au confirmat. Un alt capitol din cartea Mirunei Lepus priveste momentul nebuniei lui Eminescu si daca a avut sau nu o alienare mentala. Barbu Cioculescu a declarat ca nu impartaseste opiniile autoarei, care crede ca Eminescu a sfarsit in urma unui complot, probabil cu asentimentul unor apropiati. De asemenea, a adaugat scriitorul, e greu sa admiti ca mitul nostru national a sfarsit ca alienat mental, dar sa nu uitam ca si cel mai mare poet german, Friedrich Hölderlin, a sfarsit tot asa, ca francezul Baudelaire a avut aceeasi soarta si la fel alti artisti, care, ca niste fiinte sensibile ce erau, si-au pierdut destul de usor nu numai cumpatul, ci si mintile. Iar daca ne gandim la situatia ereditara a familiei lui Eminescu, ne dam seama ca, de fapt, problema e mult mai complexa.

Silvia Colfescu, directorul editurii Vremea, la care a aparut cartea Mirunei Lepus, a vorbit in termeni foarte calzi despre autoare, marturisind ca au decis sa-i publice cartea surprinsi placut fiind atat de felul inedit in care aceasta a analizat opera politica eminesciana, cat si de cunostintele vaste pe care le-au descoperit la o persoana atat de tanara. Silvia Colfescu a precizat ca aceasta carte ar trebui sa fie un model pentru cei care predau despre Eminescu din niste manuale invechite, infatisand elevilor o alta realitate decat cea adevarata.

Miruna Lepus a fost cea care a incheiat prezentarea cartii, aducandu-ne la cunostinta faptul ca ideea acestei scrieri i-a venit acum un an, la aniversarea lui Eminescu, cand a vazut ca felul in care era rememorat acesta era tot cel vechi, adica legat numai de poeziile eminesciene de dragoste. Descoperind opera politica a lui Eminescu, autoarea a decis ca trebuie sa impartaseasca si colegilor de generatie ceea ce a aflat, si asa, s-a apucat sa cerceteze, sa invete din nou istoria (care s-a dovedit a fi ceva mai diferita decat o stia) si sa citeasca toate criticile, bune sau rele, vechi sau noi, aduse lui Eminescu. Si a tinut sa iasa o carte scurta, pentru ca toata lumea sa o citeasca rapid!