Al Jarreau este unul dintre cei mai iubiti muzicieni contemporani de jazz, fiind singurul artist din istoria muzicii care a castigat premii Grammy la trei categorii diferite (Jazz, Pop si R&B).
Alwyn Lopez “Al” Jarreau s-a nascut in Milwaukee, Wisconsin pe 12 martie 1940, fiind al cincilea din cei sase copii ai unei familii religioase (tatal era pastor al Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea). Toata familia acorda un interes deosebit muzicii. Astfel, Jarreau a luat contact cu muzica de timpuriu, cantand in corul bisericii inca de la varsta de 4 ani. Totusi, muzica nu a fost tot timpul o prioritate in viata sa. Initial, el nu a optat pentru o cariera muzicala. Si-a luat diploma de master in psihologie si a lucrat ca asistent social pe parcursul a doi ani, inainte de a se decide sa devina muzician.
La inceput a cantat in mici cluburi de noapte, de-a lungul Coastei de Vest. Succesul avut acolo l-a determinat sa mearga mai departe si s-a mutat o perioada la New York, unde l-a cunoscut pe tanarul Quincy Jones. In anii ce au urmat, Al a incercat sa obtina un contract cu o casa de discuri, dar nu a reusit. Rock’n’Roll-ul era la moda, iar muzica jazz era slab mediatizata.
In 1971 s-a mutat in California. Acolo a fost descoperit de un vanator de talente al renumitei case de discuri Warner Bros. Records si a reusit sa incheie un contract cu aceasta. Astfel, in 1975, a aparut albumul sau de debut We got by, care s-a bucurat de aprecierea unanima a specialistilor. Avea 35 de ani. Doi ani mai tarziu, in 1977, Al a castigat primul sau premiu Grammy, la categoria Cea mai buna voce masculina de jazz, cu albumul live Look to the rainbow - live in Europe. Cel de-al doilea Grammy i-a fost acordat un an mai tarziu, la aceeasi categorie, pentru albumul All fly home.
La sfarsitul anilor ‘70, Al a adus o nota de prospetime stilului sau muzical, pentru a-l face accesibil unui public mult mai variat. Astfel a inceput sa combine elemente de jazz, pop, rhythm and blues, funk, soul, salsa. Puristii jazz-ului au negat valoarea noului stil, dar publicul, in ciuda cronicilor negative, l-a apreciat.
Prin urmare, in 1981, Al a castigat alte doua premii Grammy: unul la categoria Cea mai buna voce masculina de jazz, iar celalalt pentru Cea mai buna voce pop masculina, ambele pentru albumul Breakin’ away, vandut in milioane de exemplare.
In 1987, Al a compus si interpretat Moonlighting (coloana sonora a serialului american cu acelasi nume, difuzat la noi sub denumirea de Maddie si David), piesa care a stationat o perioada lunga in topuri si care a fost, de asemenea, nominalizata la premiile Grammy.
In 1992, Al a primit cel de-al cincilea premiu Grammy pentru albumul Heaven and Earth, la categoria Cea mai buna voce masculina R&B. Asfel el a devenit singurul artist din istoria premiilor Grammy care a castigat premii la trei categorii diferite (Jazz, Pop si R&B).
Dupa castigarea celui de-al cincilea Grammy, atentia lui Al Jarreau s-a indreptat in special inspre muzica jazz. Astfel, in 1994, a aparut Tenderness, un album extrem de apreciat printre criticii genului. Odata cu lansarea acestui album, Al si-a implinit visul de a canta alaturi de mari artisti, precum David Sanborn, Kathleen Battle, Joe Sample, Steve Gadd, Paulinho da Costa.
Apoi, pentru a aniversa 20 de ani de succes, Al a lansat pe piata prima sa compilatie, Best of Al Jarreau (1996). Colectia reuneste 14 dintre cele mai cunoscute piese, printre care Moonlighting, We’re in This Love Together, Boogie Down si Roof Garden, alaturi de doua piese noi, compuse de prietenul si producatorul sau, George Duke.
In 2006 a colaborat cu George Benson, un alt nume mare al jazz-ului international, inregistrand albumul Givin’ It Up. Pentru God Bless The Child, una dintre piesele de pe album, interpretata impreuna cu Jill Scott, au primit in 2007 un premiu Grammy la categoria Cea mai buna interpretare traditionala R&B.
Anul trecut, Al a lansat doua albume: Christmas, primul sau disc cu melodii specifice perioadei Craciunului, si Love Songs, o compilatie cu cele mai cunoscute cantece de dragoste.
Artistul este cunoscut, printre altele, pentru abilitatea de a imita, prin intermediul vocii, sunetele unor instrumente muzicale (chitara, chitara bass, instrumente de percutie). De aceea a fost poreclit “Omul cu orchestra in voce” sau “Vocea minune a Americii”.
Al Jarreau ramane unul dintre cei mai apreciati si indragiti artisti, continuand sa vrajeasca, in ciuda varstei inaintate, publicul iubitor de jazz la festivalurile de gen din intreaga lume.

























Adauga un comentariu