Folk si voie buna cu Ovidiu Scridon si prietenii

de Cristina Mitrea adaugat pe 26 - 02 - 2009

Primul concert de folk pe 2009 a fost, pentru mine, cel sustinut de Ovidiu Scridon si prietenii lui, pe 25 februarie, in Big Mamou. Alaturi de Daniel Vasilescu, Iulia Gusatu si Daniel Fat, Ovidiu a facut un spectacol plin de farmec, care nu ne-a lasat sa plecam decat dupa miezul noptii.

Despre Ovidiu Scridon nu stiam prea multe, nu-l ascultasem decat pe net, asa ca zilele trecute, cand am primit invitatia la concertul lui din Big Mamou, nu am ezitat sa o accept. Desi clubul nu se numara printre preferatele mele, pentru ca este destinat exclusiv fumatorilor (care nu ezita sa-si dovedeasca prezenta cu varf si indesat), mi-am zis ca un concert de folk merita efortul (si inhalarea catorva metri cubi de fum de tigara). Si asa a fost. Concertul parea a fi unul reusit inca inainte sa inceapa, o dovada fiind publicul care a venit in valuri, si care s-a dovedit atat de numeros incat scaunele puse deoparte s-au epuizat cu repeziciune, dupa care a inceput o adevarata vanatoare pentru un coltisor liber.

Ovidiu a spart gheata cu piesa “Intr-o zi”, cea care da numele albumului pe care il are in promovare si care m-a dus cu gandul departe de tot, la inceputurile celor de la Phoenix. Nu stiu sa va spun cu ce anume a continuat, cert e ca a cantat, alaturi de chitara si de muzicuta din dotare, si “Mi-e dor”, “Femeia” si “Azi” de pe acelasi album, precum si preluari ale unor refrene celebre, printre care “Omul padurii” sau “Pustoaico”. Romantismul si sensibilitatea pieselor lui Ovidiu au fost intrerupte pentru o perioada de pragmatismul ironic si amuzant al lui Daniel Vasilescu, care ne-a cantat, printre altele, despre “fata lui de cauciuc” si, impreuna cu Ovidiu, daca imi amintesc corect, piesa “Ai, hai”, a lui Doru Stanculescu.

Invitatul cu numarul doi a fost, de fapt, o invitata, pe nume Iulia Gusatu, o artista micuta cat o buburuza, dar cu o voce mare, puternica si totusi plina de delicatete, care a impresionat audienta din Big Mamou. Desi s-a scuzat ca n-a mai cantat de mult nici la chitara, nici cu vocea, s-a descurcat admirabil cu piesele “Buna dimineata, mama”, “Cina” sau “Vremea”. Pentru ca n-a reusit sa se retraga rapid, a si improvizat cu Ovidiu o piesa mai mult jazz decat folk, spre incantarea publicului.

Ultimul, dar nu cel din urma, ne-a incantat Daniel Fat (care se mai insinuase impreuna cu un fel de fluier si la cateva piese anterioare), care ne-a facut sa radem inca de la inceput, spunandu-ne ca el este actor si ca “nu cant frumos, dar cant tare”. Au urmat hohote de nestavilit cand ne-a cantat despre celebrul pui de morosan, despre cavalerul care a salvat printesa (piesa la care le-a interpretat pe rand pe cele doua personaje, pe voci), despre iubirea intr-un sistem matematic sau despre iubita care “racnea” la fereastra pe ritmuri de jazz. Evident, nu a lipsit o buna comunicare cu cei prezenti si o improvizatie alaturi de Ovidiu, care, de altfel, ne-a marturist ca este prima data (si spera ca nu si ultima) cand ei doi canta impreuna.

Pentru noi, seara s-a incheiat la 1.00 fix, cand am plecat din Big Mamou. Inca se canta, si am plecat nu pentru ca ne-am fi plictisit, ci pentru ca nu mai avem 20 de ani ca sa fim studenti, ci aproape 30 si ne aflam in campul muncii. Oricum, mai ramasesera destule persoane pentru ca petrecerea sa continue nestingherita. Tragand linie, a fost un concert de calitatea intai, cu artisti talentati, pe care speram sa-i revedem cat mai curand. Si nici macar fumul care ne-a intrat in toti porii nu a reusit sa ne indispuna in vreun fel.