Impatimitii bluesului si nu numai au avut parte aseara de prestatia live a unui mare artist care, vorba cuiva, parea sa se fi nascut cu chitara in brate. Concertul de blues-rock al americanului Eric Sardinas, adus la noi de Event Plus, a umplut Becker Brau cu fani unul si unul, care au stiut cum sa intampine un muzician special.

Obligatiile de serviciu m-au retinut in fata computerului pana (mult prea) tarziu, dar am ajuns in Becker Brau exact la timp pentru recitalul lui Eric Sardinas. Din pacate, n-am mai prins deschiderea facuta de George Baicea Electric Blues Band, dar publicul parea bine incalzit de trupa romaneasca, iar fotografii i-au surprins in cateva cadre.

Maestrul Sardinas a descins plin de entuziasm in Becker Brau alaturi de colegii de trupa, bassistul Levell Price si bateristul Bernie Pershey. Desi erau doar trei, au umplut scena admirabil, acustic vorbind, ca si cum ar fi fost o ditamai trupa. Fara a fi o fana a bluesului, n-am putut sa nu remarc uimitoarea usurinta de a canta a lui Sardinas, talentul care dadea pe dinafara, precum si o mare bucurie de a fi pe scena.

Deloc rigid, muzicianul a invitat pe toata lumea sa-si ia o bere si sa se simta ca la o petrecere, „dansati, faceti ce vreti, nu vreau sa existe intre noi bariera asta scena-spectatori”, iar cei prezenti au luat indemnul in serios: s-a dansat, s-a cantat si s-a baut atat de mult, incat baietii de la bar abia mai faceau fata carand „metri” intregi de bere. Iar muzica lui Eric Sardinas a plutit deasupra tuturor, tineri sau varstnici, la cravata sau in tricouri cu Iced Earth, cand plina de energia rock’n’roll-ului, cand infasurata in fumul bluesului traditional, atat de frumos incat aveai impresia ca artistul si chitara sunt una si aceeasi fiinta.

„What time is it? Of course, it’s party time!”

Ca sa fie toata lumea multumita, Sardinas si-a luat la rand albumele si ne-a cantat cate ceva de pe toate, cand in fata microfonului, cand aproape de mese, fara microfon, dansand, arcuindu-se si contorsionandu-se printre notele care se insirau cu mare arta pentru urechile noastre. A trecut si prin celebrele: „I Can’t Be Satisfied”, „Texola” sau „Down to Whiskey” – piesa inainte de care muzicianul a vrut sa stie cati consumatori de whiskey exista si, lamurindu-se ca sunt prezenti suficienti, a concluzionat: „Inseamna ca acum va aflati in locul potrivit!”

„Sper ca si voi va distrati la fel de mult pe cat ne distram noi”, a insistat americanul de mai multe ori, desi era clar ca toti cei veniti acolo simteau cum le curge prin vene muzica ireala venita dinspre scena si nu ezitau sa se manifeste. Nu doar un artist exceptional, Eric Sardinas a stiut aseara sa arate cat de mult conteaza sa comunici frumos cu publicul, sa il lasi sa se apropie, si ce butoane trebuie sa apesi pentru a alcatui o atmosfera generala plina de magie, pe care cei prezenti sa nu o uite prea curand.

Foto: Adrian Frigioiu & Dorel Melinte

[album: http://www.4arte.ro/wp-content/plugins/dm-albums/dm-albums.php?currdir=/wp-content/uploads/dm-albums/Sardinas/]