Luni, 27 Aprilie, in micuta, dar cocheta sala de concerte a Centrului National de Arta Tinerimea Romana, m-am delectat ascultand timp de aproximativ o ora jazz, muzica sublimei imperfectiuni. Din nefericire, publicul prezent nu a fost prea numeros, insa a incercat sa suplineasca scaunele goale prin aplauze sincere .

Am avut onoarea sa-i ascult pe Marius Popp (pian), Garbis Dedeian (saxofon), Sorin Romanescu (chitara), Laurentiu Horja (bass) si Tudor Parghel (percutie), toti nume cu greutate in jazzul romanesc. O sa incerc o scurta prezentare a fiecaruia dintre ei:

Marius Popp, pianist si compozitor de jazz recunoscut pe plan international, este fondatorul Festivalului de Jazz din Sibiu - 1974. Numele lui se leaga de inceputurile jazz-ului romanesc, fiind unul dintre primii jazzmani ai nostri. Este cunoscut, de asemenea, si pentru calitatile sale pedagogice – a scris multe carti de profil, printre care primul manual de jazz elaborat si publicat in Romania.

Garbis Dedeian este un renumit saxofonist si compozitor. Fiind un creator prolific de teme inspirate, a fost premiat de Uniunea Compozitorilor, iar trupa sa a fost declarata Formatia Anului in 2003. Ca si Marius Popp a indrumat generatii intregi de tineri, fiind mentorul multor talente.

Sorin Romanescu, binecunoscut chitarist al scenelor de jazz, a fost nominalizat in 2008 de catre Fundatia Muzza la Premiul pentru muzicianul anului in jazzul romanesc.

Laurentiu Horja (bass), un nume deja cunoscut in jazzul autohton, a colaborat in 2007 cu Emy Dragoi la inregistrarea albumului Etno-Fonia (1320).

Tudor Parghel (percutie), fiul regretatei Anca Parghel, este absolventul Conservatorului Regal din Bruxelles (unde a predat timp de mai bine de un deceniu mama lui, la clasa de canto-jazz).

Piesele interpretate au fost alese dintr-o paleta variata: de la balade melancolice pentru saxofon sau bass si pian, pana la ritmuri alerte, extrem de complexe. Seara a inceput cu celebrul Cameleon al lui Herbie Hancock, piesa presarata cu ritmuri funk. A continuat cu Mersul pe sarma, piesa regretatului Stefan Berindei (saxofonist, compozitor, aranjor si lider de formatie). Balada lui Garbis Dedeianu, In linistea noptii, si compozitia lui Marius Popp, Simpla nostalgie (de pe albumul Essential lansat in 2006) au reusit sa transpuna publicul intr-o stare de reverie. Au urmat doua piese de pe albumul lui Mihai Popp, Seminte prajite-Roasted Seeds, lansat in februarie 2009: Seminte prajite si Cantec de luna plina - Rapirea din serai.

La final, cu neprefacuta modestie, artistii ne-au multumit pentru “efortul” de a-i fi ascultat. Aplauzele noastre, oricat de insufletite si pline de elan au fost, nu au putut exprima in totalitate recunostinta pentru cei care ne daruisera o seara de exceptie.

Din pacate, neavand studii de profil, nu pot oferi detalii legate de structurile armonice şi ritmice sau de tehnica interpretativa folosita in concertele de acest gen. In schimb, va pot invita cu caldura sa-i ascultati pe acesti artisti atunci cand veti avea ocazia.

Aproximativ 3000 de oameni au venit miercuri seara (29 aprilie 2009) pentru a vedea un concert ce se anunta un eveniment extraordinar, avand in vedere trupele care urmau sa presteze pe scena Salii Palatului: Celelalte Cuvinte si Anathema. Dar sa o luam cu inceputul…

Ajuns la locul faptei pe la ora 19:45, am intrat intr-o sala mai mult goala decat plina. Nu cred sa fi fost mai mult de 500 - 600 de oameni inauntru. Odata intrat, nu am putut sa nu ma gandesc la locatie. Personal nu am fost niciodata de parere ca Sala Palatului este un loc potrivit pentru un concert rock. Totusi, sunt si multe plusuri cand vorbim despre acest lucru, acustica excelenta pe care o are sala fiind un avantaj clar. Si, avand in vedere alte evenimente reusite care au avut loc pe aceeasi scena, nu am fost deloc reticient cu privire la seara care abia incepea.


Publicul era inca rarefiat, dar la 20:10 au urcat pe scena baietii de la Celelalte Cuvinte. Imediat dupa primele acorduri, cei ramasi pe afara au inceput sa umple incet locurile ramase libere prin sala. La inceputul concertului m-a lovit bass-ul foarte puternic, lipsa inaltelor, dar dupa aproximativ cinci minute de reglaje, sunetul a devenit foarte bun (de fiecare data raman uimit de minunile pe care Ovidiu Rosu le poate face la pupitru, indiferent de locatia concertului). Astfel ca Celelalte Cuvinte a inceput cantarea cu “Asa e viata mea” de pe, probabil, cel mai apreciat album al trupei: Armaghedon. A urmat un mix intre Armaghedon si Stem, trupa alternand piese de pe cele doua albume: “Zmeie”, “Balanta”, “Stem”, “Neam Blestemat”. Am remarcat o oarecare timiditate in randul publicului, care a ramas asezat pe toata durata concertului (cu cateva exceptii), o atmosfera frumoasa fiind creata doar in pauzele dintre melodii, cand Celelalte Cuvinte a avut parte de aplauze puternice.


Ultima jumatate de ora a concertului a fost ocupata de careul de evergreen-uri ale trupei: “Fantana Suspinelor”, “Daca Vrei”, “Ceas Tarziu” si, in incheiere, “Un Sfarsit E Un Inceput”, titlu (si vers) folosit mereu pe post de “va urma”. Per total, cred ca a fost un concert reusit al unei trupe care a scris si continua sa scrie istorie in rockul romanesc. Din pacate, o trupa pe care nu o vad a fi apreciata atat cat ar merita, mai ales ca nu avem prea multe valori. Se poate doar sa fie o impresie gresita cauzata de subiectivismul meu in ceea ce priveste Celelalte Cuvinte.

A urmat o pauza de 15-20 de minute, timp in care a fost pregatita scena pentru revenirea dupa 15 ani la Bucuresti in formula completa a trupei Anathema. Toata lumea a venit la acest concert cu asteptari mari avand in vedere succesul extraordinar de la ultimele intalniri ale trupei cu publicul din Romania. Recunosc ca nu sunt foarte familiarizat cu albumele recente ale trupei, astfel ca printre discutiile cu prietenii m-am folosit de pauza pentru a incerca sa imi aduc aminte cat mai multe melodii pentru a incerca o relatare cat mai exacta a ceea ce urma sa se intample. Asta e motivul pentru care e posibil sa imi fi scapat anumite piese.


Ulterior, sala aproape s-a umplut, ramanand locuri libere doar in partea de sus si la loje. La ora 21:50 luminile s-au stins si deja lumea era in picioare aplaudand si tipand cat de tare putea, atmosfera fiind vizibil schimbata. Pe scena au aparut fratii Cavanagh & Co si nivelul de zgomot in sala a crescut si mai mult, ceea ce spunea foarte clar ca fanii prezenti in Sala Palatului aveau un chef nebun de Anathema. Cu aceleasi probleme de sunet ca si la Celelate Cuvinte se aud primele acorduri din “Deep”. Dificultatile cu sunetul se rezolva treptat, astfel ca, in scurt timp, toate devin bune si frumoase. Urmeaza “Closer” si “Pressure”. Dupa care Vincent se foloseste de urmatoarea piesa, “Angels Walk Among Us” pentru a anunta ca trupa lucreaza la un nou album (care va fi lansat anul viitor) care va include si acest single deja lansat acum doi ani. Urmatoarea pe lista a fost “Anyone, Anymore”.


Concertul a continuat fara prea multe cuvinte vorbite inainte, cu un moment Alternative 4 in care a fost intercalata si piesa “Panic”. Astfel ca am putut asculta “Empty”, “Shroud Of False”, “Lost Control” si “Regret”. Desi Anathema reuseste sa transmita foarte multa energie pozitiva celor prezenti la concertele lor, albumul Alternative 4 este incarcat de mult pesimism. Astfel ca dupa piesa “Regret” Vincent ne spune; “No need to feel depression” si, privind spre oamenii extaziati din fata lui, “You’re beautiful when you smile”.

Calatoria prin istoria Anathema a continuat cu “Hope” si “Flying” apoi toti membri trupei, mai putin Danny, au iesit de pe scena. Ramas singur, Danny propune un moment unplugged interpretand “Are You There” iar apoi, cu ajutorul lui Vincent, “One Last Goodbye”. Apoi Jamie, Les si John au revenit pe scena pentru “Far Away”.


Finalul concertului a reprezentat si punctul culminant al intregii seri, lumea prezenta avant parte de, probabil, cele mai heavy minute Anathema din ’94 incoace. Agitatia creste odata cu primele acorduri din “Sleepless” dupa care toti cei prezenti se dezlantuie pe “A Dying Wish” (intr-un scurt bridge al melodiei s-au putut auzi acorduri si din “Another Brick In The Wall”, fiind arhicunoscuta influenta pe care Pink Floyd o are in muzica celor din trupa). Daca de multe ori isi incep concertul in felul asta, de data aceasta ultimele minute au fost rezervate pentru “Fragile Dreams”, dupa care scena ramane goala, Les Smith lasand audienta in acordurile lui Tom Waits. Dupa cateva minute de aplauze si o larma care i-ar fi adus inapoi pe scena si din mormant, baietii se intorc pentru un cover (Pink Floyd, bineinteles): “Confortably Numb”. Apoi, pe fundalul sonor incendiar creat de un public extraordinar Vincent lansazeaza o invitatie la after-party si “cere permisiunea” de a reveni la anul. PERMISSION GRANTED! :)


Capitolul minusuri include iluminarea foarte slaba a scenei. In rest, punctualitatea (care ne place atat de mult :) ), publicul civilizat si foarte entuziast si cele doua trupe extraordinare au facut din concertul organizat de Future Production si Artmania un eveniment foarte reusit.

Foto: Dorel Melinte & Cristina Andrei

Fundatia Phoenix anunta un nou eveniment muzical pentru vara care se apropie: SUZANNE VEGA la Bucuresti. Artista va canta la Sala Palatului, in data de 16 iulie 2009.

Biletele pentru concertul Suzanne Vega vor fi puse in vanzare saptamana viitoare si vor costa intre 75 si 250 lei, in functie de pozitia in sala.

Fiind recunoscuta ca una dintre cele mai importante compozitoare din generatia sa, Suzanne Vega a fost printre protagonistii revitalizarii muzicii folk la inceputul anilor ’80, cand, acompaniata doar de chitara proprie, a cantat ceea ce a fost categorisit ca folk contemporan sau neo-folk.

Purtand stampila unui povestitor de exceptie care “a observat lumea cu un ochi poetic”, cantecele sale s-au concentrat asupra vietii urbane, oamenilor obisnuiti si asupra subiectelor din lumea reala, imediata. Inca de la lansarea primului sau album in 1985, artista a sustinut concerte sold-out in multe dintre cele mai cunoscute sali ale lumii.

Muzica ei este usor de recunoscut, la fel de diferita, serioasa si creativa ca si atunci cand vocea sa a fost auzita pentru prima data la radio, in urma cu peste 20 ani.

“Luka”, cea mai cunoscuta piesa a artistei, este un cantec care a intrat in dialectul cultural ca fiind singurul hit care a fost scris vreodata din perspectiva unui baietel abuzat, iar “Tom’s Diner” ramane unul dintre cele mai difuzate si mai fredonate cantece.

Suzanne Vega a fost numita “mama mp3-ului” , dupa ce programatorul german Karlheinz Brandenburg, preocupat sa dezvolte tehnologia ce avea sa fie cunoscuta ca mp3, a descoperit ca vocea lui Suzanne era modelul perfect pentru testarea puritatii compresiei audio.

Cel mai recent disc al sau - “Beauty And Crime” - a aparut in 2007 si a primit aprecieri foarte bune din partea criticilor de specialitate si se afla in distributie in Romania prin Universal Music.

In premiera nationala, Teatrul de Magie prezinta pe scena Teatrului Ion Creanga, marti, 5 mai, ora 18.00, primul spectacol de iluzionism pentru copii din Romania: KIDS MAGIC SHOW.

Inconjurat de porumbei colorati, iepurasi si papagali, magicianul Andrei Teasca va crea o poveste magica in care copiii vor face cunostinta cu clovnul Filippo, cu Iepurele Bocanila cu Printesa cea frumoasa, dar vor trebui sa-i si infrunte pe Balaurul cel fioros sau Zana cea rea.

“Ma bucur ca am reusit sa facem acest spectacol pentru copii. Arta magiei este ceva nou la noi, dar copiii sunt foarte receptivi si devin repede interesati si fascinati de trucurile magicianului. Totodata, ne-am gandit sa dam o mana de ajutor si parintilor, oferindu-le o alternativa inedita si incitanta de petrecere a timpului liber alaturi de cei mici”, declara Andrei Teasca, fondatorul Teatrului de Magie.

Spectacolul va fi unul interactiv pentru copii de orice varsta, iar din distributie, alaturi de Andrei Teasca, vor face parte Stefania Banica, Emil Dragan si Cristina Strecopitov.

Biletele au fost puse in vanzare la Casa de bilete a Teatrului Ion Creanga, pe site-ul www.bilet.ro si in magazinul Muzica.

Teatrul de Magie este prima institutie din Romania care aduce in atentia publicului fascinanta arta a magiei, propunandu-si sa o promoveze ca arta de spectacol si sa dezvaluie spectatorilor diversitatea stilurilor acesteia.