Piesa “Mincinosul”, in regia lui Toma Enache, cu Claudiu Bleont in rolul principal, a avut premiera din Bucuresti pe 13 aprilie, la Teatrul Nottara. Dupa succesul repurtat in alte orase ale tarii, si in capitala lucrurile au stat la fel cu “Mincinosul”, spectacolul jucandu-se cu casa inchisa.
Judecand dupa animatia pozitiva din sala, cei prezenti nu au fost dezamagiti de piesa si nici de prestatia actorilor, dimpotriva. Nici n-ai cum sa nu ramai pe ganduri cand auzi reflectiile despre viata ale personajului principal sau sa nu razi din toata inima de felul in care isi povesteste peripetiile, gesticuleaza sau isi prezinta… “papagalul”.
Comedia lui Goldoni il urmareste pe venetianul Lelio (Claudiu Bleont) care se intoarce acasa dupa multi ani si nici nu ajunge bine, ca imediat pune ochii pe doua tinere fermecatoare si naive, carora nu ezita sa le suceasca mintile, omitand sa le spuna de care dintre ele ar fi indragostit. Cele doua, Rosaura (Liliana Pana) si Beatrice (Teodora Calagiu), sunt fiicele doctorului Balanzone (Sebastian Papaiani) si, ca doua domnisoare serioase, vor sa se marite cat mai bine. Ametite de posibilitatea ca “marchizul napoletan” (asa cum se prezentase Lelio) se o ia in casatorie pe una dintre ele, cele doua nici nu-i observa pe Florindo (Bogdan Uritescu) si Ottavio (Adrian Anghel), doi tineri venetieni indragostiti de ele pana peste cap, care fac tot posibilul ca fetele sa ii remarce. Numai ca de stradaniile anonime ale celor doi profita Lelio, care insira o minciuna dupa alta, determinandu-le pe tinere sa creada ca el este cel care face tot felul de gesturi frumoase pentru ele. De altfel, el nu se da in laturi de a spune minciuni nici tatalui si nici amicilor in fata carora se lauda cu aventurile lui (mai mult inchipuite decat reale), creand, astfel, tot felul de situatii dramatice.
Lucrurile se complica si mai tare cand doctorul stabileste cu prietenul sau Pantalone (Valentin Uritescu), nimeni altul decat tatal lui Lelio, casatoria Rosaurei cu acesta din urma. Nici Lelio si nici Rosaura nu vor sa auda de astfel de aranjamente, crezand ca e vorba de persoane pe care nu le cunosc, pana cand se intalnesc oficial. Numai ca mai este o problema: Lelio este casatorit la Roma, iar sotia lui Cleonice a sosit in Venetia pentru a-si recupera sotul! Dupa ce apele se limpezesc, Florindo o ia de sotie pe Rosaura si Ottavio pe Beatrice, iar mincinosul Lelio se intoarce la Cleonice.
Claudiu Bleont este un Lelio plin de carisma si de umor, un personaj care nu face deosebirea dintre bine si rau si pentru care ocolirea adevarului este la fel de naturala precum respiratia. El nu spune minciuni, ci “flori de spirit”, cu ajutorul carora iese basma curata din anumite situatii, dar o si incurca rau de tot in altele. Cu toate acestea, tocmai florile lui de spirit sunt cele care scot la iveala adevarul (iubirea pe care unii nu indrazneau sa o dea pe fata) si care fac ca lucrurile sa se termine bine pentru toata lumea.
Personal, n-as spune despre “Mincinosul” ca este o piesa care te tine in priza tot timpul, deoarece are si unele momente in care te poti deconecta putin de la actiune, dar cred ca tocmai aceste cateva momente de acalmie dau scenelor puternice o si mai mare forta de atractie. In orice caz, experienta si farmecul maestrilor Valentin Uritescu si Sebastian Papaiani, care sunt incredibil de naturali si improvizeaza cu usurinta, impletita cu entuziasmul tineresc al Teodorei Calagiu sau al lui Adrian Anghel si cu explozia de talent care este Claudiu Bleont fac din “Mincinosul” un spectacol plin de viata, amuzant, uneori filosofic si mai mereu senzual, un spectacol pe care nu-l poti accepta ca avand valoare decat daca esti dispus sa privesti viata, lumea si propriul sine cu o foarte mare sinceritate.
“Mincinosul” - flori de spirit, ras si filosofie
de Cristina Mitrea adaugat pe 14 - 04 - 2009
Adauga un comentariu