Aproximativ 3000 de oameni au venit miercuri seara (29 aprilie 2009) pentru a vedea un concert ce se anunta un eveniment extraordinar, avand in vedere trupele care urmau sa presteze pe scena Salii Palatului: Celelalte Cuvinte si Anathema. Dar sa o luam cu inceputul…

Ajuns la locul faptei pe la ora 19:45, am intrat intr-o sala mai mult goala decat plina. Nu cred sa fi fost mai mult de 500 - 600 de oameni inauntru. Odata intrat, nu am putut sa nu ma gandesc la locatie. Personal nu am fost niciodata de parere ca Sala Palatului este un loc potrivit pentru un concert rock. Totusi, sunt si multe plusuri cand vorbim despre acest lucru, acustica excelenta pe care o are sala fiind un avantaj clar. Si, avand in vedere alte evenimente reusite care au avut loc pe aceeasi scena, nu am fost deloc reticient cu privire la seara care abia incepea.


Publicul era inca rarefiat, dar la 20:10 au urcat pe scena baietii de la Celelalte Cuvinte. Imediat dupa primele acorduri, cei ramasi pe afara au inceput sa umple incet locurile ramase libere prin sala. La inceputul concertului m-a lovit bass-ul foarte puternic, lipsa inaltelor, dar dupa aproximativ cinci minute de reglaje, sunetul a devenit foarte bun (de fiecare data raman uimit de minunile pe care Ovidiu Rosu le poate face la pupitru, indiferent de locatia concertului). Astfel ca Celelalte Cuvinte a inceput cantarea cu “Asa e viata mea” de pe, probabil, cel mai apreciat album al trupei: Armaghedon. A urmat un mix intre Armaghedon si Stem, trupa alternand piese de pe cele doua albume: “Zmeie”, “Balanta”, “Stem”, “Neam Blestemat”. Am remarcat o oarecare timiditate in randul publicului, care a ramas asezat pe toata durata concertului (cu cateva exceptii), o atmosfera frumoasa fiind creata doar in pauzele dintre melodii, cand Celelalte Cuvinte a avut parte de aplauze puternice.


Ultima jumatate de ora a concertului a fost ocupata de careul de evergreen-uri ale trupei: “Fantana Suspinelor”, “Daca Vrei”, “Ceas Tarziu” si, in incheiere, “Un Sfarsit E Un Inceput”, titlu (si vers) folosit mereu pe post de “va urma”. Per total, cred ca a fost un concert reusit al unei trupe care a scris si continua sa scrie istorie in rockul romanesc. Din pacate, o trupa pe care nu o vad a fi apreciata atat cat ar merita, mai ales ca nu avem prea multe valori. Se poate doar sa fie o impresie gresita cauzata de subiectivismul meu in ceea ce priveste Celelalte Cuvinte.

A urmat o pauza de 15-20 de minute, timp in care a fost pregatita scena pentru revenirea dupa 15 ani la Bucuresti in formula completa a trupei Anathema. Toata lumea a venit la acest concert cu asteptari mari avand in vedere succesul extraordinar de la ultimele intalniri ale trupei cu publicul din Romania. Recunosc ca nu sunt foarte familiarizat cu albumele recente ale trupei, astfel ca printre discutiile cu prietenii m-am folosit de pauza pentru a incerca sa imi aduc aminte cat mai multe melodii pentru a incerca o relatare cat mai exacta a ceea ce urma sa se intample. Asta e motivul pentru care e posibil sa imi fi scapat anumite piese.


Ulterior, sala aproape s-a umplut, ramanand locuri libere doar in partea de sus si la loje. La ora 21:50 luminile s-au stins si deja lumea era in picioare aplaudand si tipand cat de tare putea, atmosfera fiind vizibil schimbata. Pe scena au aparut fratii Cavanagh & Co si nivelul de zgomot in sala a crescut si mai mult, ceea ce spunea foarte clar ca fanii prezenti in Sala Palatului aveau un chef nebun de Anathema. Cu aceleasi probleme de sunet ca si la Celelate Cuvinte se aud primele acorduri din “Deep”. Dificultatile cu sunetul se rezolva treptat, astfel ca, in scurt timp, toate devin bune si frumoase. Urmeaza “Closer” si “Pressure”. Dupa care Vincent se foloseste de urmatoarea piesa, “Angels Walk Among Us” pentru a anunta ca trupa lucreaza la un nou album (care va fi lansat anul viitor) care va include si acest single deja lansat acum doi ani. Urmatoarea pe lista a fost “Anyone, Anymore”.


Concertul a continuat fara prea multe cuvinte vorbite inainte, cu un moment Alternative 4 in care a fost intercalata si piesa “Panic”. Astfel ca am putut asculta “Empty”, “Shroud Of False”, “Lost Control” si “Regret”. Desi Anathema reuseste sa transmita foarte multa energie pozitiva celor prezenti la concertele lor, albumul Alternative 4 este incarcat de mult pesimism. Astfel ca dupa piesa “Regret” Vincent ne spune; “No need to feel depression” si, privind spre oamenii extaziati din fata lui, “You’re beautiful when you smile”.

Calatoria prin istoria Anathema a continuat cu “Hope” si “Flying” apoi toti membri trupei, mai putin Danny, au iesit de pe scena. Ramas singur, Danny propune un moment unplugged interpretand “Are You There” iar apoi, cu ajutorul lui Vincent, “One Last Goodbye”. Apoi Jamie, Les si John au revenit pe scena pentru “Far Away”.


Finalul concertului a reprezentat si punctul culminant al intregii seri, lumea prezenta avant parte de, probabil, cele mai heavy minute Anathema din ’94 incoace. Agitatia creste odata cu primele acorduri din “Sleepless” dupa care toti cei prezenti se dezlantuie pe “A Dying Wish” (intr-un scurt bridge al melodiei s-au putut auzi acorduri si din “Another Brick In The Wall”, fiind arhicunoscuta influenta pe care Pink Floyd o are in muzica celor din trupa). Daca de multe ori isi incep concertul in felul asta, de data aceasta ultimele minute au fost rezervate pentru “Fragile Dreams”, dupa care scena ramane goala, Les Smith lasand audienta in acordurile lui Tom Waits. Dupa cateva minute de aplauze si o larma care i-ar fi adus inapoi pe scena si din mormant, baietii se intorc pentru un cover (Pink Floyd, bineinteles): “Confortably Numb”. Apoi, pe fundalul sonor incendiar creat de un public extraordinar Vincent lansazeaza o invitatie la after-party si “cere permisiunea” de a reveni la anul. PERMISSION GRANTED! :)


Capitolul minusuri include iluminarea foarte slaba a scenei. In rest, punctualitatea (care ne place atat de mult :) ), publicul civilizat si foarte entuziast si cele doua trupe extraordinare au facut din concertul organizat de Future Production si Artmania un eveniment foarte reusit.

Foto: Dorel Melinte & Cristina Andrei