Leonard Ancuta si-a lansat prima carte, intitulata “Control”, intr-o ambianta mai putin conventionala si anume in Clubul Control din centrul capitalei. Pe langa traditionalele discursuri ale autorului, editorului si criticilor, la eveniment am avut parte si de o lectura a catorva pasaje din volum, de o receptie si de… un concert rock!
Inconjurat de prieteni si cunoscuti, intr-o atmosfera degajata, Leonard Ancuta si-a lansat pe 29 mai cartea “Control”, la Tritonic, “un roman in roman”, conform descrierii editurii. Primul care a luat cuvantul a fost editorul Tritonic Bogdan Hrib, care l-a descris scurt pe Leo ca fiind un autor “bataios”, de la care asteapta astfel de manifestari literare si pe viitor, sperand ca nu se va limita la aceasta scriere, asa cum s-a intamplat cu alti autori de-ai lor si, cu siguranta si de-ai altor edituri.
Criticul si scriitorul Octavian Soviany a fost cel care ne-a facut un rezumat al activitatilor literare ale lui Leo, si anume participarea cu materiale pe site-urile Agonia si RoLiteratura, personal fiind cucerit de umorul negru si simtul grotescului dovedit de autor in poeziile si povestirile lui, care, de multe ori, au un limbaj violent. “Control” e in acelasi stil, criticul asteptandu-se la un roman autobigrafic “mizerabilist”, cum e moda in zilele noastre, dar s-a dovedit ca gradul de “mizerabilism” este extrem de mic. Ceea ce nu se prea gaseste prin proza tinerilor se gaseste, insa, in cartea lui Leo si anume introspectia. Personajul incepe sa se indoiasca de propria identitate si existenta si are nevoie de niste confirmatori. Unul dintre confirmatori ar fi oglinda, dar personajul lui Leo Ancuta are alt confirmator: fictiunea. Si uite asa, romanul e plin de travesti-uri, de identitati posibile si de masti.
Leo ne propune un joc trist, a continuat expunerea criticul, in care societatea e chiar disperata. Acest fel de a scrie a fost evitat in ultimii ani si e bine ca autorul are curajul sa incerce acest joc greu, cu mastile. “Eu cred in ceea ce scrie Leo Ancuta si cred ca are un destin in literatura. De acum inainte depinde de el. Pentru ca uneori, daca nu reusim sa ne ridicam la ceea ce vrea destinul nostru de la noi, el ne poate bubui rau de tot”, a incheiat Octavian Soviany.
A fost randul autorului sa spuna cateva cuvinte, marturisind ca nu a scris doar pentru el, ci pentru toti cei de fata si pentru toti care au chef sa-l citeasca. “Este un fel de a lasa ca un… nu ca un testament, ca nu vreau sa mor maine, nici poimaine, pentru ca am planuri, dar este un lucru pe care il las acum si cei care nu ma stiu atat de bine, probabil ca o sa ma cunoasca mai bine citind. De asemenea, cei care nu se cunosc pe ei o sa se cunoasca mai bine citind cartea”, a adaugat Leo. Romanul are o anumita teama, aceea de a nu te gasi pe tine cand vrei sa te cunosti, pentru ca ai niste asteptari, mergi pe un drum si crezi ca la un moment dat te vei intalni si te vei cunoaste. Dar se intampla ca atunci cand ajungi sa gasesti altceva, sa nu fie ceea ce asteptai tu. Declarandu-se foarte fericit ca s-au adunat atatia indivizi in sala, Leo i-a poftit pe cei care au ceva de spus sa se apropie. Drept urmare, prieteni mai vechi si mai noi ai autorului, printre care si regizorul Marcel Top, s-au perindat prin fata microfonului, povestind intamplari mai amuzante sau mai serioase legate de Leo, de scrierile lui si de relatia lor cu el.
Dupa discursuri am fost poftiti sa mancam si sa bem ceva inainte de momentele de lectura din cartea lui Leo. Trecand peste delicioasele preparate, ajungem la lecturarea pasajelor pline de realism si uneori de emotie ale cartii lansate, dintre care o sa va prezint unul care mi-a atras atentia:
“amintirile sunt urmarea unui sentiment violent.
am tot stat si m-am gandit la asta, amintirile se formeaza numai in prezenta unei emotii. fara o descarcare de endorfine, memoria filmeaza, dar la scurt timp rezultatul se voaleaza ca o pelicula proasta. amintirile se pastreaza mai mult, sunt mai clare si insotite cat mai fidel de emotia primara cu cat descarcarile de enzime la nivel cerebral sunt mai bogate si mai violente.”


Petrecerea a continuat cu un moment de rock metalic, mai exact concertul trupei Warganism, care a cantat vreo ora, atat piese de pe ultimul album “Centipede” - din care Leo a impartit cate un exemplar tuturor celor prezenti - cat si “vechituri” de pe vremea cand inca se numea Dies Irae. In orice caz., prestatia lor s-a nimerit la fix, avand in vedere ca participantii la eveniment pareau a se invarti in zona rockului in ceea ce priveste preferintele muzicale si i-au primit foarte bine. Leo a incheiat seara multumindu-ne inca o data pentru prezenta, ca la Oscaruri: “Va multumesc si va iubesc!” :) Ii suntem si noi recunoscatori pentru invitatie si ii dorim mult succes in lumea cartilor!
Mai multe poze de la eveniment gasiti aici.
Toate articolele din categoria May, 2009
Lansare Leo Ancuta: “Control” in Control
Oana Stoica-Mujea a lansat volumul al doilea din “Razboiul reginelor”
Editura Tritonic a lansat al doilea volum al romanului “Razboiul reginelor” de Oana Stoica-Mujea, la Muzeul Bucurestiului, in prezenta autoarei, a scriitoarei Lucia Verona si a editorului Tritonic Bogdan Hrib. Pe lista invitatilor era si Victor Ciutacu, dar acesta nu a mai ajuns, din cauza unei sedinte neprevazute.
Bogdan Hrib ne-a prezentat cele doua volume din “Razboiul reginelor” aparute pana acum la Editura Tritonic, citindu-ne si cuvintele elogioase ale Crinei Dunca, aparute pe spatele celui de-al doilea volum si aducandu-ne la cunostinta ca aceste doua volume sunt primele dintr-o serie de noua. Editorul Tritonic a mentionat si faptul ca Oana mai are o carte aparuta, care deja se afla in librarii si anume “Indicii anatomice” (cu o coperta care contine doi ochi scosi si pusi pe o masa!).
Scriitoarea Lucia Verona a fost urmatoarea pe lista vorbitorilor, marturisind ca nu stie de ce a fost invitata sa prezinte aceasta carte, avand in vedere ca preferintele ei literare sunt in total dezacord cu ale autoarei. :) In orice caz, ne-a spus ca este incantata de stilul Oanei, de imaginatia ei, de bogatia lexicala, de umorul ei si ca e fascinata de lumile si de personajele create de aceasta. Si ca e mai bine sa citim singuri cartea, ca sa ne convingem!
Oana a decis sa apeleze pentru aceasta lansare la un discurs scris, dar, inainte de aceasta, si-a exprimat regretul ca Victor Ciutacu nu a putut fi prezent, deoarece el ar fi redat mai bine dimensiunea politica a cartii ei, romanul fiind alcatuit din lumi bine structurate din punct de vedere politic. Apoi, autoarea ne-a vorbit despre influentele magiei din cartea ei, magia inteleasa ca o punere in legatura cu natura. Magia se alatura inteligentei, si se afla in legatura stransa cu imaginatia (daca cineva crede ca tu poti muta un munte, iar tu crezi in asta si chiar il muti, omul respectiv va crede ca ai facut magie, desi tu stii ca nu a fost asa). De asemenea, Oana ne-a vorbit despre magia din oglinda si despre diverse experimente facute cu ajutorul acestui obiect: de exemplu, un rasarit de soare vazut in oglinda arata cu totul altfel decat vazut in mod natural. Un alt element care se regaseste in cartile ei este focul, care are o insemnatate spirutuala si l-a ales pentru ca apare si in Biblie, ca element purificator.
Evenimentul a fost incheiat de Bogdan Hrib, care ne-a facut un rezumat al ultimelor lansari ale editurii si ne-a poftit la editia din acest an a Bookfest, unde Editura Tritonic va fi prezenta cu lansari si noutati.
“Un roman care se citeste pe nerasuflate si care aduce in prim plan lupta pentru putere, lupta dintre bine si rau, dintre lumina si intuneric. Stoica-Mujea creeaza o lume total noua, magica, un univers animat de rase caudate si creaturi fantastice. Odata ce ai intrat in aceasta lume, cu fiecare fila vei vrea sa afli mai mult.” (Crina Dunca)
O Luna Patrata ardeleneasca
Zalau, Cluj-Napoca, Targu Mures si Sibiu - inca patru orase in care cei care vor veni la concertele Alinei Manole vor pleca inspre case cu o bucatica de Luna… Patrata.
Intr-o formula de trio instrumental – chitara, pian (Adrian Cristescu) si bas (Tudor Olaru) -, Alina va canta despre Amante, Prieteni invizibili, Iubiri “asa si-asa”, in stilul original care a consacrat-o deja in randul referintelor muzicale… altfel.
1 iunie, Zalau, Casa de Cultura, ora 18.00, intrare libera
3 iunie, Cluj-Napoca, Irish Music&Pub, ora 21.00, intrare 15 lei
4 iunie, Targu Mures, Teatru74, ora 21.00, intrare 10 lei
6 iunie, Sibiu, Imperium Pub, ora 22.00, intrare 10 lei
O plimbare la Palatul Mogosoaia
Fundatia Calea Victoriei va invita pe 30 mai, de la 9.30, la o plimbare la Palatul Mogosoaia, unde veti afla mai multe despre cei care au locuit in acest palat si prin ce transformari a trecut de-a lungul timpului. Se vor vizita interiorul palatului, se vor face plimbari prin gradinile sale, se va vedea monumentul din curte si biserica.
Palatul Mogosoaia a fost construit intre 1698-1702 de catre Constantin Brancoveanu in stil arhitectural romanesc renascentist sau stil brancovenesc, o combinatie de elemente venetiene cu elemente otomane. Palatul poarta numele vaduvei boierului Mogos care detinea pamantul pe care a fost construit. In 1702 se termina constructia palatului domnesc de pe malul lacului Mogosoaia. Cladirea initiala era destul de diferita de ceea ce se vede acum, Una dintre caracteristici este pridvorul larg, deschis, cu arcade.
Decoratiunile aplicate sau sculptate in piatra reprezinta motive florale, de inspiratie orientala. Pe vremea aceea, curtea era plina de acareturi (cuhnia - bucataria si ghetaria erau in cladiri separate) si casele servitorilor, iar apartamentele domnesti se aflau doar la etaj. Dupa executarea lui Brancoveanu (impreuna cu cei cinci fii ai sai) la Stambul, pentru ca refuzasera sa treaca la mahomedanism, palatul devine o scurta perioada han turcesc si arhitectura sa sufera mult in urma raidurilor otomane din secolul al XVIII-lea.
In secolul al XIX-lea, domeniul este cumparat de familia de boieri Bibescu, descendenti ai Brancovenilor. Sub ingrijirea lor si lucrul mesterilor francezi si germani palatul isi recapata forma si faima In 1912 printul George Valentin Bibescu (1880-1941) daruieste palatul sotiei sale, Martha Bibescu, poeta si scriitoare, care il gaseste in paragina si il transforma (cu ajutorul arhitectului sef al Venetiei, Domenico Rupolo) in loc de intalnire pentru cercurile ei culturale.
Detalii despre pretul expeditiei si program gasiti aici.




















