Este inginer de profesie, dar nu poate trai fara sa scrie literatura. Romanele ei sunt influentate de evenimentele din jur, mai ales de cele politice. Spune ca ar fi incantata sa lucreze pentru un ziar mare si ca, desi activitatile ei sunt diverse, are timp sa mai si viseze. Cunoasteti-o mai bine pe Oana Stoica-Mujea!

Buna, Oana! In primul rand, ce au in comun ingineria si literatura? Cum se face ca un inginer IT scrie proza?

Ehe, ingineria si literatura nu au nimic in comun. Dar, am observat ca inginerii citesc mai mult, mai ales in timpul facultatii. Explicatia cred ca e simpla. Cum nu poti visa ce face cu calculator, incerci sa-ti dezvolti imaginatia citind. Cine spune ca inginerii sunt inculti, habar nu are despre ce vorbeste. La mine in facultate se citea mult. Uneori citeam in timpul cursurilor. Nu numai eu, si unii dintre colegii mei procedau la fel. Sa asculti cinci ani despre circuite in serie si paralel fara sa citesti si fictiune cred ca e insuportabil.

Ce carti ti-au influentat gandirea de-a lungul timpului? Un scriitor de literatura trebuie sa citeasca numai literatura?

La un moment dat am citit multa filozofie. Dar, recunosc, pana la Osho nici unul dintre marii filozofi nu m-a convins. Osho m-a influentat mult, iar asta se vede si in „Razboiul Reginelor” volumul I in capitolele de final, unde Yassuna invata sa devina un elf adevarat.
Nu, un scriitor de literatura nu trebuie sa citeasca numai asta. Eu una citesc si non-fictiune. Citesc orice ma intereseaza.

Cand te apuci de o lucrare, ai povestea in minte de la inceput sau actiunea prinde forma pe masura ce scrii?

Eu zic ca am povestea in minte de la inceput, dar adevarul e ca actiunea imi scapa mereu de sub control si personajele se razvratesc, asa ca ajung sa fiu doar un simplu manuitor al condeiului, fara sa mai am treaba cu ce se intampla. Personajele astea asa fac mereu, nu ma recunosc de sef.

E vorba numai de imaginatie sau te influenteaza diverse evenimente reale/ vise nocturne etc.?

O singura data am visat un capitol dintr-o carte pe care am scris-o, dar inca nu a ajuns la editura. Desigur ca ma influenteaza si ceea ce se intampla in jurul meu. In special politica. De aceea cartile mele fantasy merg mult pe politic. Vreau sa le dovedesc oamenilor ca nu conteaza ce rasa a fost odinioara pe pamant, tot dupa criterii politice se ghida.

Romanul “Razboiul reginelor” este de inspiratie fantasy. De unde se trage simpatia ta pentru acest gen?

Am fost un copil matur si cu trecerea timpului am devenit imatura. Cred ca de aici. E ca in povestea aia cu cei care s-au nascut batrani si intelepti si au murit tineri si fara minte. Acum am o perioada in care nu ma pot dezlipi de basme. Pentru ca, trebuie sa recunoastem, fantasy-ul e de fapt basmul americanizat.

Exista ceva din tine in Yassuna, personajul principal?

Da, Yassuna e colerica, la fel ca mine.

Primul volum din “Razboiul reginelor” s-a epuizat, a aparut o reeditare, iar acum s-a lansat volumul al doilea. Care crezi ca este cheia succesului vanzarilor?

Nu cred ca in Romania exista o cheie a succesului, poate e vorba mai mult de noroc. Dar sunt incantata ca dupa lectura multi si-au dorit ca volumul doi sa iasa mai repede.

Cine este cel mai dur critic al tau?

Am patru critici importanti: Crina Dunca, directoarea Gazetei de Nord-Vest din Satu Mare, si cea mai buna prietena a mea; Angela Cotor – initial a fost una din cititoarele mele infocate si e trecuta de prima tinerete, mai tarziu am ajuns sa ne imprietenim; Lucia Verona si, desigur, cel mai aprig critic al meu e Bogdan Hrib. Nu, cei din familie nu ma critica, nu ma lauda, daca v-ati gandit la asta.

In prezent, urmezi Facultatea de Jurnalism. Ai da jobul de specialist IT pe unul de ziarist?

Nu stiu, depinde de conditii. Probabil. Daca ar fi sa lucrez pentru un ziar mare m-ar incanta, cel putin un timp. Dar nu sunt sigura.

Un inginer care studiaza Jurnalismul si care scrie proza (deci se ocupa de trei dintre pasiunile sale) mai are timp si pentru alte activitati?

Cei care spun ca nu au timp, nu stiu sa si-l organizeze. Timp e destul daca vrei cu adevarat. Problema e ca eu nu prea vreau.

Sa visezi cu ochii deschisi mai ai timp?

Pentru asta nu iti trebuie timp. Cu ochii deschisi visez si la volan. Ups, nu cred ca trebuia sa spun asta.