Pe 17 mai, Hard Rock Cafe a fost gazda inca unui eveniment din seria Blue Moods: concertul lui Charlie Musselwhite, organizat de Event Plus.

Incercand sa gasesc un inceput pentru acesta cronica, mi-am adus aminte de momentul in care am descoperit cu adevarat blues-ul: acum multi ani, in Vama Veche, urmarindu-l timp de vreo 6 ore pe maestrul Florin Ochescu. De atunci am incercat, pe cat posibil, sa fac loc in programul meu pentru cat mai multe concerte de blues. Astfel, nu aveam sa fiu decat de-a dreptul exaltat de initiativa Event Plus de a aduce in fata publicul roman nume mari din blues-ul mondial. In mai putin de trei luni, dupa Eric Sardinas, a venit randul lui Charlie Musselwhite sa-si faca numarul de magie in fata publicului bucurestean. Dar sa incepem povestea asa cum trebuie.

La ora 20.00, pe scena din Hard Rock Cafe a urcat Marcian Petrescu. Cu parere de rau spun ca pana acum am ratat concertele lui impreuna cu al sau Tren de Noapte. Asa ca a fost o ocazie buna ca sa mai bifez un nume de pe lista. Nu am avut deloc pareri preconcepute asa cum se intampla de multe ori cand in deschiderea concertelor mari canta trupe romanesti. Si asta pentru ca de-a lungul timpului am descoperit ca Romania este o adevarata pepiniera de valori in ceea ce priveste blues-ul. Si Marcian Petrescu nu face exceptie. Desi publicul abia venit a privit destul de relaxat spre scena, fara a crea o atmosfera “de concert”, personal am fost luat din Hard Rock si dus intr-o scurta calatorie prin lumea ultimului album al lui Marcian (Povestile Bluesului). Apoi am fost impresionat de un “mix” intre celebra “Chan Chan” (Compay Segundo) si versuri semnate Charlie Musselwhite.
Scurt in esenta (aproximativ 45 de minute), concertul lui Marcian Petrescu a reusit pana la final sa destinda si sa incalzeasca lumea venita in Hard Rock Cafe iar pe mine sa ma convinga sa nu ratez urmatoarea preastatie a lui si a Trenului de Noapte.

Dupa o scurta pauza in care a fost pregatita scena, a venit momentul mult asteptat: concertul lui Charlie Musselwhite. Intre timp, lumea a ocupat cam toate locurile disponibile in sala. Fara sa puna rabdarea publicului la incercare, americanul si-a inceput concertul putin dupa ora 21:00. M-a uimit usurinta cu care rauri intregi de “feeling” (dupa parerea mea, elementul cheie in muzica blues) se ravarsau dinspre scena inca de la primele note. Sa fie experienta de peste 40 de ani… sa fie, pur si simplu, har… foarte probabil sa fie amandoua.

Furat fiind de moment am inceput sa fac ceea ce obisnuiesc atunci cand ascult ceva ce imi place foarte mult: sa disec :). Am incercat sa ma rup de imaginea lui Musselwhite de pe scena si sa separ sunetele ce veneau dintr-acolo. Si cred ca bine am facut pentru ca am realizat ca in umbra unui om mare stau oameni mari. Am descoperit ritmul simplu, exact si curat al bateristului Wirtford Core, farmecul lui Michael Phillips, un sentiment pe care, probabil, numai bassistii reusesc sa il transmita, si, mai ales, solourile pline de maestrie ale lui Matt Stubbs. Am observat ca intreg publicul a devenit din ce in ce mai atent la Matthew Stubbs, ghitaristul de numai 26 de ani fiind rasplatit cu aplauze puternice dupa fiecare solo.
Probabil, momentul culminant al serii a fost invitatia pe care Charlie Musselwhite i-a lansat-o lui Marcian Petrescu de a urca pe scena pentru un moment ce s-a dovedit a fi un extraordinar “dialog de muzicute”.

Incet, incet timpul si-a facut simtita prezenta pentru ca Charlie a multumit celor prezenti pentru o seara extraordinara. Dupa cateva minute de aplauze, Charlie Musselwhite Band a revenit pe scena pentru o ultima piesa. La sfarsit, publicul s-a ridicat in picioare pentru a se desparti cum se cuvine de o legenda a blues-ului: cu aplauze lungi si puternice, cu fericire si liniste in suflet si cu respect in priviri.

Dupa aceste doua evenimente extraordinare (Eric Sardinas si Charlie Musselwhite) marca Event Plus nu pot decat sa astept cu foarte mare interes ziua de 2 septembrie 2009, cand publicul roman va avea ocazia sa il vada la lucru pe Coco Montoya. Si cum sunt convins ca si acest concert va fi in aceeasi nota de profesionalism ca si primele doua, va sfatuiesc sa nu il ratati.

Foto: Dorel Melinte

[album: http://www.4arte.ro/wp-content/plugins/dm-albums/dm-albums.php?currdir=/wp-content/uploads/dm-albums/Musselwhite/]