Reprezentantii Uniunii Teatrale din Romania isi exprima profunda tristete fata de disparitia doamnei Magdalena Boiangiu, critic de teatru, in seara zilei de 29 iunie 2009.

Nascuta in 1939, Magdalena Boiangiu a absolvit in 1960 la Universitatea Bucuresti, Facultatea de Filologie, sectia de critica si teorie literara. Din 1961 a lucrat la Radiodifuziunea Romana, redactia Teatru Radiofonic, unde a fost angrenata in in activitatea de alcatuire a unui patrimoniu sonor al teatrului romanesc. A elaborat, corectat si revizuit zeci de traduceri si adaptari ale unor piese din dramaturgia straina, clasica si contemporana. Din 1973 a lucrat la redactia emisiunilor pentru tineret, iar din 1983 a fost angajata la secretariatul literar al Teatrului Bulandra.

Incepand cu anul 1990, in presa, este intai redactor-sef adjunct la Adevarul si redactor sef la Revista Lumea; din 1992, redactor la revista Teatrul Azi; din 1998, editor-coordonator la Revista Scena; din 1993, redactor sef adjunct la revista Dilema, din 2004 redactor la Dilema veche. A sustinut rubrica de cronica dramatica la ziarul Cotidianul si la suplimentul ziarului Adevarul, Adevarul Literra si Artistic.

A tradus piese de teatru si volume de proza si eseuri din limbile franceza si rusa.
A semnat traduceri, adaptari si dramatizari pentru emisiunile radiofonice de teatru.

In anul 2005 a luat premiul UNITER pentru intreaga activitate de cronicar dramatic.

Trupul neinsufletit va fi incinerat maine, miercuri, 1 iulie, ora 11.00 la Crematoriul uman Vitan Barzesti.
Dumnezeu sa o odihneasca!

(Comunicat UNITER)

Nu stiu daca sunteti la curent, dar, asa cum exista soferi profesionisti sau menajere profesioniste, sa zicem, tot asa exista si meseria de calator profesionist. Adica un individ care poate fi inchiriat de oricine si trimis sa calatoreasca in diverse locuri. Sau cel putin asa se intampla in cartea lui Péter Esterházy, “Privirea contesei Hahn-Hahn”, cu subtitlul “-coborand pe Dumare-“, aparuta la Editura Paralela 45.

Astfel, Calatorul lui Esterházy este inchiriat pentru a calatori pe Dunare, de la izvoarele fluviului aflate in Padurea Neagra si pana la Marea Neagra. Prin urmare, acesta face expeditii cu vaporul, cu trenul sau cu alte mijloace de transport pe firul Dunarii, trecand prin orasele aflate pe cursul acesteia (sau nu), facand analize si traind tot soiul de intamplari mai mult sau mai putin frumoase. In fapt, aceasta calatorie pare sa reprezinte o incursiune in istoria acestei zone a Europei, in care Calatorul traieste si observa cum decurg lucrurile din punct de vedere politic, economic si social. Concluziile nu sunt tocmai fericite in ceea ce priveste tarile central-est-europene precum Ungaria si mai ales Romania. Pe langa drumul propriu-zis si pe langa corespondenta asidua dintre Calator si cel care l-a inchiriat, autorul insereaza diverse anecdote sau amintiri din istorie, literatura, politica, filosofie, matematica, asa incat il veti regasi in paginile volumului atat pe Martin Heidegger, cat si pe Hitler (poftind sa manance caras cu smantana).

Nu va povestesc cartea, o sa ma opresc putin la partea finala, care se ocupa de Romania si care - inca, din pacate - este foarte actuala (cartea a aparut in original la scurt timp dupa revolutie). Din ceea ce vede Calatorul aici, regimul politic si-a lasat adanc urmele, metehnele comunismului ramanand inca vizibile, saracia e in floare, numai natura ce este de o „frumusete enervanta”. Calatorul are parte de situatii care mai intai il amuza, apoi incep sa-l enerveze. Intalneste in drumul lui oameni de o bunatate rara, dar si multi care vor sa il traga pe sfoara, are parte de dormit in asternuturi neingrijite, de tantari care ii fac noptile un calvar, de toalete murdare, tigani, bisnitari, constata lipsa manierelor, a confortului si a bauturilor „Or, asta dupa trei zile nu mai este, totusi, doar amuzant, daca omul nu bea, n-are pofta nici sa manance, i se lipeste gura si asa mai departe.” Cu toate acestea, trecand prin Episcopia Bihor, Cluj, Brasov, Constanta, Tulcea si altele, Calatorul gaseste la un moment dat, intr-un sat o casa care ii atrage atentia si il face sa spuna „S-ar putea trai aici.”

Jurnal de calatorie, analiza identitara, coborare in istorie - cartea lui Péter Esterházy poate sa fie oricare dintre acestea sau toate la un loc, adunate sub aceeasi scriitura caracteristica autorului, cu intercalari, reveniri, uneori fara suficiente semne de punctuatie, cand nervoasa si activa, cand descriptiva, cand contemplativa.

Daca aveati impresia ca show-urile din Suburbia se vor incheia odata cu venirea verii, ei bine nu: trupa franceza de ska P.O. Box va concerta in club in data de 15 iulie, la ora 21.00.

P.O. Box s-a nascut in 2001 la Nancy, in Franta si de atunci o tine tot intr-o distractie pe scenele Europei! Pentru mai multe detalii (scrise si sonore) despre trupa si eveniment, intrati aici.

Cine nu-si aminteste de vocea lui Dani Klein cantand “What’s a Woman”, “Nah Neh Nah” sau “Puerto Rico”? Aveti ocazia sa va amintiti live, pentru ca trupa Vaya con Dios revine in Romania, pe 13 octombrie, la Sala Palatului din Bucuresti, intr-un concert organizat de Events.

In anii ‘80, vocalista Dani Klein, alaturi de chitaristul Willy Lambregt si contrabansistul Dirk Schoufs pun bazele trupei Vaya Con Dios (”Du-te cu Dumnezeu”), un nume provenit din limba spaniola, preluat dintr-un documentar TV despre cartierul cubanez din Miami. Cei trei aveau de gand sa amestece rockul cu ritmurile latine, blues-ul, flamenco-ul si sansonetele si sa vada ce iese, fara sa spere ca vor avea si succes.

Numai ca albumul “Night Owls” din 1990 se vinde in milioane de exemplare si Vaya con Dios devine cunoscuta. Influentele spaniole s-au resimtit din plin pe primele doua albume ale trupei, muzica lor plina de pasiune fiind diferita de ceea ce se canta in anii ‘80.

Atinsi de celebritate intr-un sens rau, membrii trupei nu se mai inteleg: Willy Lambregt paraseste trupa, la fel si Dirk Schoufs, partenerul lui Dani de scena si de viata, care si moare la scurt timp. Indurerata, Dani isi strange fortele si lanseaza solo doua albume tulburatoare: “Time Flies” si “Roots & Wings”. Dupa care ia si ea o pauza de la viata muzicala, dedicandu-se familiei, studiilor si calatoriilor.

Reintoarcerea la muzica se produce in 1999, cu albumul “Purple Prose”, si apoi, in 2004, cu “The Promise”, care include hiturile “Je l’aime, Je l’aime” si “Don’t Deny”. In 2006 este lansat cel mai semnificativ album al trupei, “The Ultimate Collection”. El recompune istoria celei mai cunoscute trupe belgiene, care si-a mentinut popularitatea, de-a randul anilor, in randul a milioane de fani europeni.

Biletele pentru concertul de la Bucuresti se pot cumpara incepand cu data de 1 iulie, la pretul de 80, 100, 140 sau 180 lei, in functie de categorie, prin intermediul site-urilor www.ticketpoint.ro, www.bilete.ro, www.blt.ro, www.eventim.ro, precum si la casa de bilete a Salii Palatului, in reteaua magazinelor Diverta din Bucuresti si din tara si in punctele de vanzare Eventim din magazinele Germanos din toata tara.