Arthur Rimbaud, copilul de aur al simbolismului francez, a scris unele dintre cele mai remarcabile poezii si proze ale secolului al XIX-lea. Opera sa este extrem de expresiva, subtila, ingenioasa, fiind parca extrasa din adancul subconstientului sau framantat. Rimbaud a fost catalogat drept unul dintre creatorii versului alb datorita ritmurilor neobisnuite pe care le-a experimentat in poemele sale in proza, „Iluminatiile”.

Viata Lui Rimbaud a fost la fel de stralucitoare si de impresionanta ca si opera sa. Copilaria si-a petrecut-o sub aripa protectoare a mamei sale, o catolica practicanta, care l-a crescut intr-un sever spirit religios. Tot mama este cea care a facut tot posibilul pentru ca odraslele sale sa beneficieze de o educatie inalta. Nu a fost dezamagita deoarece, Rimbaud s-a dovedit a fi un elev de succes, fiind primul din clasa la toate disciplinele, mai putin la cele realiste.
Gustul pentru poezie i s-a revelat incepand cu varsta de 10 ani. Cele mai cunoscute lucrari ale sale au fost scrise in adolescenta. Inainte de a implini varsta de 21 de ani, a renuntat la scris. A ramas, insa, un prolific autor de scrisori.

Inainte de a implini 17 ani, în 1871, a scris cateva poeme uluitoare printre care se evidentiaza poemul esoteric Le bateau ivre. Tot atunci a inceput corespondenta cu Verlaine, pe care a reusit sa-l impresioneze puternic. Cei doi au devenit protagonistii unei relatii tumultoase, din care consumul de hasis si absint nu a lipsit, relatie ce s-a terminat definitiv in 1873. Din aceasta perioada dateaza poemul in proza Une Saison en enfer si ciclul de poeme in proza Les Illuminations, creatii pline de secvente poetice ce depasesc tiparele conventionale.

Fragmentele de proza poetica din cele doua volume depasesc structurile prozodoice traditionale (strofa, vers, masura, rima). Regasim in „Iluminatii” o serie de tehnici literare specifice simbolismului: folosirea simbolurilor, a sinesteziilor, a corespondentelor, a sugestiilor, a reperelor livresti, muzicalitatea versurilor, cultivarea categoriilor psihice negative (estetica uratului, gustul pentru macabru, morbid, nevroza etc), mediul citadin, poezia simbolista fiind o poezie a orasului, a spatiilor artificiale.

Astfel, folosindu-se de principiul baudelairian al corespondentelor, Rimbaud propune analogii cu totul nemotivate din punct de vedere al experientei comune, declarandu-si astfel independenta fata de real: raguseli nebunatice, orele argintii, acre campii, ingeri de flacara si gheata, elesteul fumega, ceruri cenusii de cristal, arsita cerului impodobeste stalpii, rumoarea perlelor, sevalet feeric, florile tiuie.

Simbolurile sunt folosite cu abundenta, fiind acoperita toata paleta stilistica: spatiale (orasul – orasul cu fumul si zgomotul fabricilor sale, oras monstruos; parcul – in jurul parcului gheretele sunt goale, parcurile reprezinta natura primitiva; gradina – gradinile ravasite), temporale (ploaia – crengile si ploaia izbesc in ferestrele bibliotecii, potopul – sub potopul limpede, dezlegati Potopurile! ; amurgul – melancolica lesie de aur a asfintitului), cromatice (codru violet, muschiul de un verde coclit, noroiul este rosu sau negru, draperiile de culoarea carminului, albul asfintit, nisipul roz si portocaliu, gingii violete), vegetale si senzoriale (flori – florile deschise, florile de vis, flori magice; parfumuri – parfumuri purpurii, parfumuri surpate), estetizante (pietre pretioase – nestematele ingropate, giuvaeruri stand drepte, sfere de safir, nuante de smarald, fine vergele de rubin; muzica – muzica, vartej al haurilor, un cor de pahare, de melodii nocturne, muzica stramosilor).

Nici reperele livresti nu lipsesc, dimpotriva, sunt folosite cu regularitate: repere livresti umane: Barba Albastra, Cherubin, Pan, Erinii, Regina Mab, Diana, Venus, Rolanzii, Nabucodonosor, Fraincois Boucher, Elena, Psyche, Nornele, Sabinele si repere livresti spatiale: Marea Palestinei, Bagdad, Sodoma, Solyma, Damasc, Samaria, Peloponesul, Japonia, Arabia, Canalele Cartagineze, Venetia, Etna, Germania, Brooklyn, Italia, America, Asia, Africa.

Pe langa procedeele specific simboliste, Rimbaud foloseste si metode proprii, frapante: reuseste sa extraga efect poetic din folosirea numelor proprii in Devotiune (Surorii mele Louise Vanaen de Voringhem… Surorii mele Leonie Aubois d’Ashby), sau din introducerea in text, aparent fara nicio legatura imediata, a unor cuvinte din limbi straine – engleza, germana, spaniola (Being beauteous, Fairy, Bottom, railway, steerage, desperadoes, wasserfall).

Intreaga opera a lui Rimbaud poate fi caracterizata de modul in care poetul incearca sa depaseasca orice forma sau stil. Niciun poet nu pare a fi atat de pornit impotriva oricarei forme sistematizate de expresie. El pare a fi satul de literatura si de principiile ei estetice.

De aceea o incursiune in „Iluminatiile” lui Rimbaud nu poate fi facuta decat fiind sustinuta de o atentie si de un bagaj consistent de cunostinte. Poemele in proza din acest ciclu sunt, intr-adevar, greu accesibile, dar atat de muzicale si de colorate incat le pot fi iertate obscuritatea si limbajul criptic.

Initiativa deosebita a celor de la Editura Paralela 45 este cu atat mai binevenita cu cat volumul de poezii este prezentat in forma bilingva (franceza-romana) si astfel poate fi savurat si in varianta originala.