Nu stiu daca sunteti la curent, dar, asa cum exista soferi profesionisti sau menajere profesioniste, sa zicem, tot asa exista si meseria de calator profesionist. Adica un individ care poate fi inchiriat de oricine si trimis sa calatoreasca in diverse locuri. Sau cel putin asa se intampla in cartea lui Péter Esterházy, “Privirea contesei Hahn-Hahn”, cu subtitlul “-coborand pe Dumare-“, aparuta la Editura Paralela 45.

Astfel, Calatorul lui Esterházy este inchiriat pentru a calatori pe Dunare, de la izvoarele fluviului aflate in Padurea Neagra si pana la Marea Neagra. Prin urmare, acesta face expeditii cu vaporul, cu trenul sau cu alte mijloace de transport pe firul Dunarii, trecand prin orasele aflate pe cursul acesteia (sau nu), facand analize si traind tot soiul de intamplari mai mult sau mai putin frumoase. In fapt, aceasta calatorie pare sa reprezinte o incursiune in istoria acestei zone a Europei, in care Calatorul traieste si observa cum decurg lucrurile din punct de vedere politic, economic si social. Concluziile nu sunt tocmai fericite in ceea ce priveste tarile central-est-europene precum Ungaria si mai ales Romania. Pe langa drumul propriu-zis si pe langa corespondenta asidua dintre Calator si cel care l-a inchiriat, autorul insereaza diverse anecdote sau amintiri din istorie, literatura, politica, filosofie, matematica, asa incat il veti regasi in paginile volumului atat pe Martin Heidegger, cat si pe Hitler (poftind sa manance caras cu smantana).

Nu va povestesc cartea, o sa ma opresc putin la partea finala, care se ocupa de Romania si care – inca, din pacate – este foarte actuala (cartea a aparut in original la scurt timp dupa revolutie). Din ceea ce vede Calatorul aici, regimul politic si-a lasat adanc urmele, metehnele comunismului ramanand inca vizibile, saracia e in floare, numai natura ce este de o „frumusete enervanta”. Calatorul are parte de situatii care mai intai il amuza, apoi incep sa-l enerveze. Intalneste in drumul lui oameni de o bunatate rara, dar si multi care vor sa il traga pe sfoara, are parte de dormit in asternuturi neingrijite, de tantari care ii fac noptile un calvar, de toalete murdare, tigani, bisnitari, constata lipsa manierelor, a confortului si a bauturilor „Or, asta dupa trei zile nu mai este, totusi, doar amuzant, daca omul nu bea, n-are pofta nici sa manance, i se lipeste gura si asa mai departe.” Cu toate acestea, trecand prin Episcopia Bihor, Cluj, Brasov, Constanta, Tulcea si altele, Calatorul gaseste la un moment dat, intr-un sat o casa care ii atrage atentia si il face sa spuna „S-ar putea trai aici.”

Jurnal de calatorie, analiza identitara, coborare in istorie – cartea lui Péter Esterházy poate sa fie oricare dintre acestea sau toate la un loc, adunate sub aceeasi scriitura caracteristica autorului, cu intercalari, reveniri, uneori fara suficiente semne de punctuatie, cand nervoasa si activa, cand descriptiva, cand contemplativa.