M-am apucat sa citesc “Cat te mai iubesc” de Luis Leante, aparuta la Editura Vellant, crezand ca in carte ma asteapta o poveste de dragoste si atat. Numai ca am descoperit, pe langa drama unei iubiri neimplinite, o bucata de istorie despre existenta careia nu stiam prea multe.

Actiunea cartii “Cat te mai iubesc” de Luis Leante ii are in centrul ei pe doctorita Montserrat “Montse” Cambra si pe caporalul Santiago San Román. Cei doi s-au cunoscut in tinerete, la sfarsitul liceului, au trait o scurta poveste de dragoste, desi faceau parte din clase sociale diferite, dar idila a fost intrerupta de Montse care a banuit la un moment dat ca Santiago o insela. In urmatorii ani, fiecare se gandeste la celalalt, dar nu mai reusesc sa ia legatura unul cu altul. Santiago se inroleaza si este trimis in Sahara Occidentala, unde se si stabileste in cele din urma, casatorindu-se cu o sahariana. Dar pana sa ajunga acolo, este chinuit de amintirea fostei iubite, ca sa nu mai vorbim despre faptul ca are parte de tot felul de aventuri, pe fundalul politic agitat din zona respectiva. Montse afla la un moment dat ca fostul iubit a fost ucis, asa ca se casatoreste in cele din urma cu Alberto, dar are o casnicie nefericita.

Dupa 20 de ani, Montse, ajunsa medic, divortata si cu o fiica decedata afla ca Santiago i-a scris multa vreme, dar parintii ei i-au interceptat scrisorile si mai afla si ca Santiago nu a murit atunci cand stia ea. Astfel, femeia calatoreste in Africa pentru a-si cauta iubirea din tinerete si are parte de un tratament mai mult decat neasteptat, este rapita, sechestrata, muscata de un scorpion, apoi tratata la spital si primita in familia numeroasa si traditional sahariana a unei infirmiere, unde invata cat de diferita poate fi existenta cuiva in functie de locul in care traieste si de obiceiurile care domina societatea.

Povestea nu este spusa cronologic, de la un capat la celalalt, ci Luis Leante alterneaza fapte din viata lui Montse – divortul, munca la spital, moartea fiicei, plecarea in Africa – cu franturi din viata lui Santiago – captivat de viata in desert, prins in luptele din Sahara Occidentala, intre un Maroc care voia sa o ocupe si o Spanie care isi trimitea armatele sa apere teritoriul -, ne trece cu gratie din prezent in trecutul apropiat sau in cel foarte indepartat, reusind sa ne traga dupa el pe nesimtite spre sfarsitul cartii – care, pentru mine, a fost unul total neasteptat. Banuiesc ca vreti sa stiti daca Montse si-a gasit iubitul pierdut, daca avem parte de un final fericit sau de unul trist. N-o sa va spun, pentru ca n-am de gand sa stric tot farmecul cartii. Ramane sa aflati citind voi insiva “Cat te mai iubesc”!