Kelley Armstrong este o scriitoare canadiana (tradusa si la noi de Editura Tritonic), care a terminat Psihologia si a fost apoi programator, iar acum este, conform propriilor spuse, “scriitor cu norma intreaga si parinte”. Cum a inceput sa scrie literatura fantasy, cat de greu i-a fost sa publice primul roman dintr-o serie lunga si la ce trebuie sa te astepti cand te apuci de scris profesionist aflati din interviul care urmeaza.

Intai de toate, cat de greu este pentru o femeie care are un sot si trei copii sa-si gaseasca timp pentru a scrie carti?

Toti copiii mei sunt la scoala, asa ca e mai usor – nu erau cand am inceput sa scriu. Acum ca sunt elevi, am destul timp de-a lungul zilei pentru a scrie.

Studiile de psihologie pe care le aveti va ajuta in procesul scrisului?

Cred ca ma ajuta in dezvoltarea personajelor. Avand studii de psihologie, imi dau seama cum „ajunge” un personaj care a avut o anumita copilarie sau cum un personaj care are un gen de personalitate ar reactiona in anumite situatii.

De unde vine atractia pe care o aveti pentru genul fantasy? A existat un autor de fantasy care v-a inspirat?

Am citit multe genuri de literatura cand eram copil, dar cartile fantasy erau favoritele mele. Am preferat mereu basmul situat intr-o lume pe care sa o recunosc, mai degraba decat intr-o realitate paralela. O carte care mi-a placut mult in tinerete a fost „Watership Down”, o aventura spusa din punctul de vedere al iepurilor.

Ati scris o serie de 10 carti, numita “Women of the Otherworld”. Este o serie completa sau vreti sa o continuati?

In America de Nord si in Marea Britanie am contract pentru cel putin 13 carti. Acum, tocmai ce am predat-o pe cea de-a unsprezecea la editura. Pentru ca schimb personajele principale, nu m-am plictisit de aceasta serie si nici nu am ramas in pana de idei… inca. Va continua pana cand ma voi satura de ea… sau cititorii se vor satura!

Cum s-au desfasurat lucrurile cu aceste carti, ati avut un plan in minte, toate subiectele si personajele au existat de la inceput sau au aparut pe masura ce scriati?

Ma ocup de cate o carte, pe rand – nu exista un plan general. De obicei stiu ce personaj va fi eroul cartii urmatoare, precum si intriga de baza, dar cam asta e tot. Am incercat sa-mi fac planuri, dar daca le fac, sfarsesc prin a ma razgandi inainte de a incepe cartea!

Romanul “Bitten” (“Luna plina”), primul din seria ”Women of the Otherworld”, publicat la noi de Editura Tritonic, a ajuns foarte popular. Va rog sa faceti un mic rezumat al felului in care s-a nascut acest roman, daca a fost acceptat usor de catre editorul dumneavoastra si orice altceva va mai amintiti din acea perioada.

Am inceput sa scriu „Bitten” la inceputul anilor ‘90. Mi-a luat aproape sase ani sa-l termin. L-am scris incet, pentru ca toata lumea imi spunea ca n-o sa vand niciodata o carte despre varcolaci, pentru ca cititorii nu erau interesati de asa ceva. Cand am terminat-o, am incercat sa gasesc un agent literar, dar n-am reusit. In cele din urma, un instructor s-a oferit sa o recomande unei agente. A durat ceva pana am convins-o sa citeasca romanul – nu era interesata de varcolaci – dar in cele din urma a fost de acord si, dupa ce a citit-o, s-a oferit sa ma reprezinte. In cateva luni, a vandut drepturile de autor in America de Nord, Marea Britanie si alte piete straine. Asadar, a durat mult pana am convins pe cineva sa citeasca manuscrisul, dar, dupa aceea, totul s-a intamplat foarte rapid!

Elena, personajul principal, este complet fictiva, sau are vreun fel de corespondenta in realitate?

Personajul este complet fictiv. Pentru ca ea a fost primul meu narator, i-am dat cateva trasaturi de-ale mele – varsta, educatia, originea… Asa am putut sa o construiesc mai usor. In rest, Elena nu arata si nu reactioneaza deloc ca mine.

Dupa parerea dumneavoastra, care sunt lucrurile pe care o persona care incepe sa scrie, sperand sa publice, ar trebui sa le aiba in minte?

Primul lucru demn de retinut este acela ca a fi publicat va fi aproape sigur un proces lung si dificil. Toti aud asta si toti cred ca ei insisi ar putea fi exceptia si, cand vad ca nu sunt, devin frustrati si se gandesc sa renunte. Cheia este sa nu lasi balta totul. Daca un scriitor nu este pregatit pentru ani in sir de practica a scrisului si pentru multe refuzuri, ar trebui sa se rezume la a scrie povesti pentru el insusi si pentru prieteni.

Credeti ca un scris de calitate este ceva cu care te nasti sau ceva care poate fi dobandit?

Cred ca e vorba de o combinatie. Cunosc scriitori care muncesc foarte mult si sunt foarte indemanatici din punct de vedere tehnic, dar din scrierile lor lipseste acea sclipire care nu se poate invata… Pe de alta parte, stiu oameni care sunt niste scriitori innascuti, dar nu vor sa se apuce sa invete cateva lucruri tehnice despre construirea unui personaj sau a unei intrigi. Scriu frumos, dar povestile lor nu sunt prea interesante. Fiecare – atat scriitorul cu abilitati tehnice cat si cel cu talent – pot sa ajunga sa fie publicati, dar se pare ca un amestec intre cei doi produce rezultatele cele mai bune.