Cand iti doresti foarte mult ca viata ta sa se schimbe si nu poti realiza acest lucru din cauza celor din jur si a timpului in care traiesti, e posibil sa iei unele decizii disperate, care nu numai ca nu te ajuta, dar te pierd cu totul.


Actiunea romanului “Revolutionary Road” de Richard Yates (aparut la Editura Vellant) se desfasoara in anii ’50, in Connecticut, unde traiesc April si Frank Wheeler. Familia are doi copii, o casa draguta si doua perechi de vecini plictisitori si exasperanti. Frank are o slujba pe care o detesta si la care nici nu se speteste muncind, in timp ce April, care este casnica, este torturata de ideea ca viata lor e o mare gluma.

Prin urmare, ea isi convinge sotul ca e vremea pentru o decizie majora: sa lase totul in urma si sa se mute la Paris. Acesta se lasa dus de val, initial, iar certurile si tensiunile dintre el si April dispar pentru o vreme. Dar, cand lui Farnk i se propune o slujba mai interesanta si mai afla si ca April este insarcinata cu al treilea copil, incepe sa se indoiasca de faptul ca plecarea lor e ceva bun si realizabil – mai ales ca toti cei din jur le spun mai direct sau mai pe ocolite ca sa pleci in Franta, cu tot cu copii, fara sa ai siguranta unei slujbe si cautand implinirea sufleteasca intr-un spatiu strain (desi ai putea foarte bine sa ti-o gasesti chiar in locul in care te afli) e cam nerealist.

Sotia pare sa se impace cu ideea de a ramane, dar lucrurile se tensioneaza din nou intre cei doi si in cele din urma, April ia o decizie care va schimba cu totul cursul evenimentelor.

“Revolutionary Road” surprinde in detaliu viata familiei tipic americane din acea vreme. Suburbiile erau pline de familii cu copii, casute cochete, femei casnice, barbati care mergeau la slubje care nu le aduceau satisfactii, de familii care duceau o viata mecanica, fara sa se opreasca pentru a se gandi o clipa la conditia lor. April este cea care incearca sa iasa din acest tipar, considerand ca ea si Frank sunt un cuplu atipic, care s-a incadrat in acest tipar de nevoie, dar care trebuie sa iasa din el si sa isi traiasca viata cu adevarat, sa faca ce ii place, nu sa se ingroape intr-o existenta lipsita de satisfactii intelectuale si emotionale. Numai ca stradania ei de ridicare deasupra conditiei celorlalti este inabusita abil de Frank, lucru care o aduce in stare sa ia o decizie cutremuratoare.

Romanul lui Yates este plin de aduceri aminte si de introspectii ale celor doua personaje principale, care ajung in urma acestor exercitii de memorie si trairi interioare intense la concluzii mai mult sau mai putin fericite. Am vazut si filmul realizat de Sam Mendes dupa acest volum si, cu toate ca transpune destul de bine pe ecran drama familiei Wheeler, cred ca pelicula pierde din tragismul situatiilor prin neintroducerea in scenariu a monologurilor interioare ale celor doi.

Desi anii ’50 au trecut de mult, familiile care decid sa traiasca o viata dominata de rutina si automatisme exista si astazi, auzim de ele, le intalnim, poate chiar le cunoastem. Probabil ca romanul lui Yates ar trebui sa fie un semnal de alarma in mintea oricui ca viata nu este decat una, si ca de-a lungul ei ar fi bine sa incercam sa ne cunoastem macar pe noi insine, daca nu si pe cei din jur, sa ne intrebam ce ne dorim cu adevarat si sa facem tot ce putem pentru a ne gasi implinirea.