M-am intors de la concertul Cesariei Evora si trebuie sa va spun ca a fost minunat. Miile de spectatori care au umplut pana la refuz Sala Palatului stiau ei ce stiau cand si-au cumparat biletele, atat de multe incat concertul s-a tinut cu casa inchisa. Doamna Evora este o mare artista pe care niciun iubitor de morna nu ar fi trebuit sa o rateze in aceasta seara.
Insotita de formatia ei, Cesaria Evora a cantat la Sala Palatului timp de aproximativ 90 de minute cum numai ea stie, piese celebre in care bucuria a alternat cu tristetea, cu iubirea, cu nostalgia, cu dorul de casa al celor instrainati si cu dorinta de a gasi ceva care nu exista sau care nu poate fi gasit…
Nu a vorbit mult, doar atunci cand si-a prezentat instrumentistii, nu a dansat, desi ritmurile erau uneori atat de frenetice incat ii puteai vedea pe multi din sala cum se misca ritmat pe scaune. Tot ce a facut a fost sa stea cuminte intre pianist si violinist si sa trimita peste noi vocea ei fenomenala, calda si patrunzatoare, primind in schimb aplauze ingrozitor de zgomotoase, fluieraturi apreciative si ovatii, care faceau atmosfera sa devina si mai coplesitoare. La un moment dat s-a asezat la masuta neagra de langa pian si a fumat, in timp ce instrumentistii si-au vazut de treaba singuri, intr-o piesa fara versuri, aproape sfasietoare, in care saxofonul a fost personajul principal. Poate ca “diva desculta” s-a oprit sa mediteze cateva clipe… sau doar sa isi odihneasca picioarele care si de aceasta data au refuzat sa poarte pantofi.
Nu stiu playlistul complet, dar am recunoscut “Vaquinha Mansa”, “Sodade”, “Oriundina”, “Petit Pays”, “Nova Sintra”, “Angola”, “Carnaval de Sao Vicente”, “Besame Mucho”, “Sangue de Beirona” – piesa de final – si cred ca si “Rogamar”. Luminile au fost cand difuze si sensibile, ca sa mearga cu nostalgia din piese, cand vioaie si puternice, pentru compozitiile ritmate. Iar publicul a fost la inaltime, fredonand alaturi de artista din Insula Capului Verde, recunoscand piesele de la primele acorduri si chiar dansand, in cele din urma – o sala cu mii de insi, in picioare, dansand si cantand pe “Sangue de Beirona”.
“Obrigado” ne-a multumit Cesaria Evora la final, trimitandu-ne sarutari din varful degetelor, “Multumim” i-am spus si noi pentru ca ne-a adus asa de aproape morna, fascinanta muzica a unei culturi atat de indepartate si de diferite de a noastra. Felicitari merita si compania Events pentru ca a facut posibila aceasta intalnire.
