N-am stiut ca Smokie are atatia admiratori si nici n-am crezut ca un concert sustinut de Chris Norman, primul vocalist al trupei, va reusi sa umple Sala Palatului. Asa se face ca pe 15 noiembrie am avut o mare surpriza sa constat ca o groaza de lume il apreciaza pe artist si ca acesta se pricepe atat de bine sa rasplateasca admiratia care i se ofera.

Evenimentul de duminica seara a inceput putin dupa ora 19.00, cu trupa Riff, prezentata anterior in termeni elogiosi de catre Florin Silviu Ursulescu drept una dintre cele mai vechi formatii de rock din Romania, alaturi de Phoenix. Atunci am aflat ca sibienii – pe care personal nu-i vazusem decat in concerte la Sibiu – au scos 10 albume si au fani in toata tara. Treaba cu fanii s-a dovedit adevarata si in ceea ce priveste Bucurestiul, multa lume din sala cantand vers cu vers piesele trupei.

Probabil era vreo 20.15 cand a intrat pe scena Chris Norman, insotit de instrumentistii lui: Stephanie Forryan (voce si chitara), Geoff Carline (chitara), Axel Kowollick (bass), Martina Walbeck (clape) si Dorino Goldbrunner (tobe) – si a deschis concertul cu dansanta “I’ll Meet You at Midnight”, care a starnit imediat reactii entuziaste din partea spectatorilor. Au urmat multe compozitii din perioada Smokie, alaturi de vreo doua piese noi, precum si un cover Simon & Garfunkel (”The Boxer”). N-au lipsit “Midnight Lady” – compusa de Dieter Bohlen care, dupa cum l-a prezentat usor ironic Chris, “acum e un mare star pop, dar pe atunci facea chestii de genul asta” – si nici “Stumblin’ In”, celebrul duet cu Suzi Quatro, inlocuita acum cu a noastra Roxy Rocks, care, de altfel, s-a descurcat minunat.

Bineinteles ca nu se putea fara “Living Next Door to Alice” – unde toata lumea din sala s-a ridicat de pe scaune si a dansat – si nici fara “Don’t Play Your Rock ‘n’ Roll To Me”. “Mexican Girl”, “I Can’t Stay Here Tonight”, “It’s Your Life”, “For a Few Dollars More”, “Needles & Pins”, “Oh Carol” si “Baby It’s You” au facut si ele parte din playlist. Cand a venit randul unuia dintre hiturile din 1975 – “If You Think You Know How to Love Me” – o voce feminina din sala a strigat numele piesei, iar Chris a felicitat-o pentru raspuns, invitand-o in gluma in culise sa-si ia premiul.

Ce mi-a placut la Chris Norman? Ca a fost entuziast, ca a cantat aproximativ doua ore, cu tot cu bis, ca a avut un limbaj neasteptat de curat (n-am auzit nici macar un “fuck” din partea lui) si ca a facut concertul sa para o mare petrecere. A invitat lumea sa se miste, sa se simta bine (ceea ce s-a si intamplat, spre final multi isi parasisera locurile si se adunasera in fata scenei sau pe culoarele dintre randuri, unde cantau si dansau) a vorbit cu publicul dupa fiecare piesa, a facut glume, i-a salutat de mai multe ori si pe cei aflati in spatele salii, pe ultimele randuri, iar la sfarsit a dat si autografe. Nu mai pomenesc de vocea absolut minunata pe care o are la cei 59 de ani abia impliniti! Nu cred ca gresesc daca spun ca a fost un concert generator de sentimente placute pentru toti cei prezenti, multi dintre ei la a doua tinerete.

Foto: Dorel Melinte

Va las cu “I’ll Meet You at Midnight” – filmarea imi apartine, deci nu va asteptati la cine stie ce calitate. 🙂

[album: http://www.4arte.ro/wp-content/plugins/dm-albums/dm-albums.php?currdir=/wp-content/uploads/dm-albums/Chris Norman/]