Tudor Gheorghe a prezentat pe 18 decembrie, la Sala Palatului, un spectacol putin spus grandios, intitulat “Degeaba…?!”, care a cuprins atat piese legate de felul in care au trecut cei 20 de ani de la Revolutia din 1989, ce s-a schimbat in tot acest timp si cum ar trebui sa ii privim pe cei care si-au pierdut atunci vietile, oferindu-ne noua posibilitatea sa traim intr-o tara democratica, precum si colinde luminoase, prin care a incercat sa ne aduca in suflete frumusetea sarbatorilor de iarna.


Spectacolul pe care Tudor Gheorghe ni l-a oferit in seara de 18 decembrie a fost scris in urma cu 15 ani si, vorbind despre partea politica a concertului, artistul a marturisit inca de la inceput: “Se pare ca au trecut degeaba 15 ani, ca eu tot la fel am ramas sa gandesc, nu m-am schimbat nicio clipa. Nu e un spectacol conjunctural, o sa vedeti de ce spun asta. Nu ma apuc acum sa cant ca nu stiu ce-mi displace mie in politica romana de astazi, nu, Doamne Fereste! Sunt gandurile mele vechi, de atunci, de cand mi-am dat seama ce se va intampla.”



Artistul, care ne-a obisnuit in ultimii ani cu spectacole diverse, dar toate autentice si de o intelepciune evidenta, a avut si de aceasta data pe langa el muzicieni talentati, care l-au ajutat sa-si sustina mesajul. “Am cantat cu copii, am cantat cu calugari, am cantat cu taraf, am cantat cu cor de muzica usoara traditionala - cele doua spectacole din perioada interbelica - am cantat anotimpurile poeziei romane cu o orcheastra simfonica… si ia uite-ma acum, mai rau nu se putea… cu o orchestra simfonica si niste chitare electrice, care sa ne zgandare, asa cum trebuie din cand in cand. Puteam sa fac acest spectacol fara aceasta formatie din partea dreapta de acolo, dar oricat de dramatice ar putea sa fie viorile, tipatul unei chitare electrice parca are altfel de rezonanta”, a precizat maestrul, care a mai adaugat si ca a tinut ca o parte a concertului sa aiba un caracter omagial, “de respect fara de cei care mi-au dat mie posibilitatea sa ma exprim astazi atat de liber si ei nu au posibilitatea sa ma vada.”



Frumusetea pe care o are glasul lui Tudor Gheorghe e suficienta pentru a te face sa te foiesti agitat in scaun si sa simti cum ti se face pielea de gaina atunci cand il auzi cantand. Despre spectacolul din 18 decembrie nu pot sa scriu decat subiectiv si sa spun fara nicio exagerare ca m-a facut sa traiesc sentimente amestecate, dar toate la fel de puternice.
Au fost si momente de amuzament, cand am ascultat compozitiile ironice sau “haz de necaz” despre clasa politica, au fost si momente de calm datorate colindelor, dar si momente absolut cutremuratoare, precum acela in care am intepenit in loc si am ascultat cu un nod in gat piesa “Maturizare” (“Au facut copiii nostri dinti/Musca din bunici si din parinti/Musca din vazduh si din pamant/Musca si din mortii din mormant”). Semnificatiile oricum crancene ale acestei compozitii (despre cei care au fost informatori pe vremea comunismului) au fost amplificate de interpretarea zdrobitoare a Corului si a Orchestrei Filarmonice din Craiova, care l-au insotit pe maestru, precum si de vocea tunatoare a acestuia, cazuta parca din neant, ca o pedeapsa.


Tudor Gheorghe a fost si pe 18 decembrie cel care ni se arata mereu, intelept, jovial si amuzant. Intre piese ne-a povestit si despre drumul anevoios pe care a fost nevoit sa-l parcurga printre nametii din Bucuresti (“sincer, va compatimesc pe domniile voastre ca locuiti aici!”), si despre copiii care construiau un om de zapada si, la intrebarea lui, i-au raspuns: “il facem pe Boc!” si despre faptul ca a reluat colaborarea cu orchestra din Craiova dupa ce, la un moment dat, au avut niste neintelegeri (“stiti dumneavoastra, ca intre olteni… raca!”). :))


Daca nu ati mers niciodata la un concert al lui Tudor Gheorghe, incercati sa ajungeti macar la unul, intr-o zi. Daca il ascultati la tv sau pe internet s-ar putea sa nu va incante prea tare - v-o spune o persoana care pana acum un an nu ar fi mers in vecii vecilor la un concert al lui, pentru ca nu i se parea deloc interesant. Dar interpretarea live e absolut spectaculoasa, vocea este extrem de curata si frumoasa, iar daca mai are alaturi si alti muzicieni, atunci chiar nu mai e nimic de adaugat. Oricum, salile de la concertele lui, pline intotdeauna cu un public divers, dar civilizat, vorbesc ele insele despre succesul artistului oltean.

Foto: Dorel Melinte