Pentru ca seara de 18 februarie parea numai buna de umplut cu metale, am luat parte alaturi de alti confrati intr-ale rockului la One Metal Night, eveniment organizat de Stay Metal Forever in Clubul Suburbia.

La 20.00 trecute fix au inceput sa cante targovistenii de la Incipient. Fiind la a doua auditie, am zis sa fiu mai atenta decat la prima, unde i-am vazut evoluand cu vreo trei piese, cred, inaintea unui concert Trooper. Nu pot sa zic ca m-au dat pe spate, in primul rand, pentru ca vocea e destul de timida si in al doilea rand, pentru ca felul in care se prezinta pe scena e destul de rezervat, dar probabil ca astea sunt probleme care se vor corecta cu timpul. Ceva mai curajosi s-au aratat la piesa “Am draci”, care mi s-a parut a fi pe tiparul “Basul si cu toba mare” (Vita de Vie), desi cred ca mai exista o piesa in lumea asta care semana si mai bine cu “Am draci”, dar inca nu mi-am dat seama care e, imi umbla prin cap. :)) Mai jos, “Alcoolic”:

Pana la cantarea lor de aseara, pe 9,7 Richter nu-i mai vazusem de exact un an (cand, oricum, am mai prins o piesa sau doua din prestatia lor), iar inainte de concertul respectiv, cred ca ultima data ii vazusem prin 2006. Imi amintesc ca prin 2004-2005 erau in concerte tot timpul, dupa care au disparut, din cauza faptului ca nu mai aveau vocalist, asa cum aveam sa aflu ulterior. Asadar, abia aseara am reusit sa-mi fac o impresie despre cum suna cu vocalistul cel nou, alaturi de care se pregatesc sa scoata si un album. Iar impresia lasata a fost excelenta, deoarece Cosmin nu numai ca are o voce numai buna pentru ce fac ei, dar are si atitudinea potrivita, e entuziast, se misca pe scena, vorbeste cu publicul si, da, are gesturi a la Halford, dar asta e si soundul trupei, gen Judas Priest , deci e numai bine, zic eu. Chitaristul Bobby le-a lipsit, din cauza unei probleme personale, dar Adi singur a facut fata cu brio secventelor de chitara. In orice caz, cand i-am ascultat aseara pe 9,7 Richter, mi-am amintit de ce imi place heavy metal-ul, ca uneori uit. :)) Ca sa va zic si de piese, ne-am delectat si cu “vechituri” si cu noutati, de apreciat in mod egal, si anume: “Devil truck”, “Blood”, “Feed my hate”, “Learning how to die”, “Payback”, “Assassins” (pe care o puteti auzi in clipul de mai jos) si “Final embrace”. Acultand voci din public, am aflat ca trupa a insemnat o revedere placuta pentru cei care o cunosteau si o surpriza frumoasa pentru cei care nu.

Seara metalica (adica One Metal Night) s-a incheiat cu Trooper. Inceputul concertului lor a insemmat o trecere rapida prin bucati din vreo trei-patru piese, printre care imi amintesc ca au fost si “Un singur drum” si “Inca un strigat”. Au mai cantat de la cap la coada “Nu trebuie sa vrei”, “Inca o lupta”, “Maine vom sti”, “Doar a mea”, “Scandal”, “Vlad Tepes” – care mi se pare cea mai frumoasa piesa a celui mai recent album “Vlad Tepes – Poemele Valahiei”, dupa care s-au apucat de pozne, ca prea mergea totul asa ca intr-un concert clasic! Piesa “Rock’n’Roll” a fost intrerupta brusc si Coiot, decis sa ii faca de ras pe cei patru colegi, i-a chinuit mai bine de un sfert de ora cu tot felul de improvizatii, din care respectivii au scapat, insa, cu fata curata (si fara sticle in cap). Mai jos ii puteti vedea pe Popa si Balaurul, carora nimic nu le-a venit de hac:

Dupa momentele de vituozitate, trooperii au revenit la piese cap-coada, gen “Tari ca muntii” – la care cred ca si peste 50 de ani de acum incolo tot o sa se dezlantuie toata lumea ca la apocalipsa, “Strigat”, “Amintiri” si “Solii turci”, aceasta din urma tot o frumusete de piesa de pe ultimul album – fata de care personal sunt destul de critica, dar pe care exista cateva compozitii absolut minunate, “Solii turci” fiind una dintre ele.

Despre sunet, la cat ma pricep eu, pot sa spun ca a fost in regula, despre aerisire nu mai vorbesc, ca iar imi sar toti fumatorii in cap, despre garderoba am constatat ca era sublima, dar lipsea cu desavarsire, ceea ce pe timp de iarna e cam neplacut – avand in vedere ca toata lumea vine cu haine groase pe care trebuie sa le lase undeva.

In rest, chiar a fost o seara metalica de calitate si sper ca asta e doar prima editie.

Va las sa-i tineti de urat lui Vlad Tepes: