Am vrut sa vad “The Hurt Locker” nu pentru ca m-as omori dupa filmele de razboi, ci pentru ca m-am gandit ca trebuie sa fie mai mult de atat de capul lui, avand in vedere ca a intrat in cursa Oscarurilor cu vreo noua nominalizari, una dintre ele chiar la categoria Cel mai bun film.
Nu e nevoie sa fii fan al genului ca sa pricepi ca in “The Hurt Locker” este vorba despre ce inseamna sa fii soldat intr-unele dintre cele mai periculoase zone de conflict, ce inseamna sa te trezesti in fiecare dimineata in Baghdad, spre exemplu, sa-ti pui costumul special si sa te apuci sa dezamorsezi bombe sau sa stai permanent cu arma la ochi, scrutand imprejurimile, pentru a-l proteja pe colegul care taie fire, incercand sa evite exploziile. Nu e treaba usoara, mai ales daca liderul echipei e un impulsiv caruia ii place sa se joace de-a v-ati ascunselea cu moartea, precum personajul principal SSG William James (Jeremy Renner). Numai ca, desi pe campul de lupta face exact ce il taie capul si isi pune colegii in situatii neplacute, James are si momente in care stie sa spuna o vorba buna, sa lanseze o incurajare sau sa se sacrifice pentru binele celorlalti.
Desi usor pusi in umbra de razvratitul lor lider, subalternii Sanborn si Eldridge sunt si ei piese importante in creionarea portretelor soldatilor de elita, avand momentele lor de slabiciune dar si de curaj pur, formand impreuna cu James un trio imbatabil pe toata perioada in care sunt detasati in aceeasi zona de conflict.
Desfasurarea actiunii subliniaza si schimbarile care au loc in sufletele militarilor de profesie pe masura ce se confrunta cu pericolele. In timp ce unii devin mai sensibili la bucuriile vietii din afara razboiului si abia asteapta o permisie pentru a se reuni cu familia sau pentru a-si intemeia una (o scena reprezentativa fiind aceea in care Sanborn plange si marturiseste ca isi doreste un fiu, desi pana atunci refuzase ideea de a fi tata), pe altii sensibilitatea ii paraseste si se simt rataciti in rarele ocazii in care se confrunta cu viata din afara terenurilor de lupta (precum in secventele in care James este debusolat la raionul de cereale din supermarket sau in care ii spune fiului sau - mult prea mic pentru a-l intelege - ca pe masura ce imbatranesti, ajungi sa iubesti tot mai putine lucruri).
In orice caz, filmul are naturalete, are drama, are stil si are imagini fabuloase. Aruncand o privire printre multiplele nominalizari la Oscar, nu sunt chiar convinsa ca “The Hurt Locker” merita premiul pentru Cel mai bun film, dar cu siguranta i-ar pica bine o distinctie pentru regie, montaj sau scenografie. Doamna regizor Kathryn Bigelow a facut treaba buna per ansamblu si, cine stie, poate ca o sa-i “sufle” cateva statuete fostului sot, al carui “Avatar” a adunat tot noua nominalizari la Premiile Academiei. Nu ne ramane decat sa asteptam noaptea de 7 spre 8 martie, cand vom afla catre cine se vor indrepta celebrele premii.
“The Hurt Locker”, in drum spre Oscar
de Cristina Mitrea adaugat pe 05 - 03 - 2010
1 raspuns
[...] multe emotii si multe premii - unele prevazute, altele ceva mai surprinzatoare. Lupta dintre “The Hurt Locker” si “Avatar” a fost castigata net de prima pelicula, cu 6-3, care a obtinut, printre [...]
Postat pe 08-03-2010 la 08:56
Adauga un comentariu