Desi n-am talent la desen, cand am primit pe mail propunerea de a insemna o pagina dintr-o carte care urma sa apara la Editura Vellant, n-am ezitat sa cooperez. Asa ca acum ma numar printre cei 186 de coautori ai volumului de povestiri “Retorno 201″ de Guillermo Arriaga! 🙂

Campania de “mazgalire artistica” a pornit de pe Facebook, unde prietenii Editurii Vellant au fost de acord sa-si lase propria marca pe cate o pagina a unui volum despre care nu stiau nimic. Dupa ce paginile desenate s-au intors la sursa, editura a lansat cartea in doua formate, unul normal si unul “insemnat”, care are la final numele tuturor celor care au trecut prin carte.
Sa citesti volumul desenat e o mare provocare pe alocuri, avand in vedere ca unele pagini sunt supraincarcate, dar, in cea mai mare parte, lectura nu este deloc ingreunata, ba chiar ilustratiile completeaza extrem de bine textul. In orice caz, povestirile lui Arriaga sunt atat de captivante, incat de multe ori, furata de subiect, uitam sa mai privesc si contributiile coautorilor.

Cine e familiarizat cu scrierile autorului mexican (care a alcatuit si scenarii de film, pentru “Un dulce miros de moarte”, “Babel” sau “Amores Perros”), o sa vada ca aceste 14 povestiri cuprinse in “Retorno 201″ – fiecare dintre ele datata si dedicata unor persoane diferite – sunt in genul celorlalte carti ale lui Guillermo Arriaga. Cine nu s-a mai intalnit cu Arriaga scriitorul o sa fie socat cum am fost si eu de catre subiectele povestirilor, explozive prin violenta, trivialitate sau incredibilul situatiilor.

Nimic nu e “caldut” in randurile cartii, actiunea e alerta si bulversanta, paginile par ca se dau singure, in timp ce sentimententele care te incearca sunt dintre cele mai diverse. Daca pasesti in cartea lui Arriaga calm, cu gulerul aranjat si cu o atitudine de “ce ar putea si asta sa scrie ca sa ma impresioneze?”, de iesit vei iesi ciufulit, cu pulsul accelerat si cu o mie de ganduri fierband in creier. “Retorno 201″ e plina de aventuri sexuale electrizante, de drame interioare, de crime sinistre si decese dubioase, asa ca, daca te-ai gandit ca vei lua cartea in brate si vei putea sa zaci linistit in fotoliu, ma tem ca nu-ti va reusi.

Nu cred ca “povestirea povestirilor” isi are rostul, cu siguranta v-ati facut o idee despre ce e vorba. Cartea, in ambele variante, poate fi gasita pe site-ul editurii, aici si tot pe site exista si alte volume apartinand lui Guillermo Arriaga.