Aproximativ 30 000 de oameni au fost prezenti pe 18 iunie la Zone Arena din capitala, unde au asistat la primul concert Aerosmith din Romania, prezentat in cadrul turneului european “Cocked, Locked, Ready to Rock!”. In deschidere a evoluat trupa germana Reamonn.

Pe Aerosmith i-am “cunoscut” in clasa a sasea, atunci cand un coleg de clasa mi-a imprumutat patru casete de la fratele lui mai mare – cu Aerosmith, Bon Jovi, Guns N’ Roses si Metallica – asa ca nu vreau sa scriu despre concertul din Romania decat la modul personal, pentru ca altfel n-are rost. Sigur ca atunci, la inceputul anilor ’90, nici macar nu-mi imaginam ca o sa-i vad pe Aerosmith altfel decat la televizor, asa ca dupa aproape 17 ani de la primul contact cu ei pot sa zic ca am trait un soi de minune.

N-o sa ma apuc acum sa-i numesc “zei”, “regi” sau cine mai stie cum, pentru ca sunt cat se poate de umani, dar pot sa spun ca sunt niste artisti de calibru mare si niste maestri ai comunicarii cu publicul. Constienti de faptul ca romanii nu i-au vazut niciodata si ca n-are niciun rost sa le cante doar de pe ultimele doua albume, sa zicem, americanii au trecut vineri seara prin aproape toate piesele lor de marca. Poate altii au mai trait asa ceva, eu nu am mai fost niciodata la un concert unde sa aud numai hituri.

Trupetii au intrat in scena frumos, cu un banner cu numele lor care a cazut din tavan si s-a desfasurat pana la podea, in timp ce din boxe se auzea: “…But I would not feel so all alone/ Everybody must get stoned”. Dupa care au navalit cu “Love in an Elevator” si cu un Steven Tyler costumat cum stie el mai bine, intr-o pelerina sclipicioasa si cu o palarie asortata, avand atarnata de microfon una dintre celebrele esarfe. Ulterior a renuntat la accesorii, ramanand intr-un maieu mulat si niste pantaloni rosii la fel de mulati, adica o tinuta tipica pentru vocalistul Aerosmith.

Stoned sau nu, din jurul orei 21.10 si pana spre 23.00 ne-am bucurat cu totii de multele compozitii prezentate, printre care: “Back in the Saddle” (prima piesa de pe albumul “Rocks” din 1976), “Jaded” (piesa-etalon de pe “Just Push Play” din 2001), “Falling in love (Is Hard on the Knees)” de pe “Nine Lives” si “Pink” de pe acelasi album, piesa care le-a adus un Premiu Grammy, “Livin on the Edge”, primul single de pe “Get a Grip”. Tot de pe acest album am avut parte si de nemuritoarele “Crazy” si “Cryin’”, care au intrat una dupa alta si la care nu puteai sa nu te emotionezi macar un pic auzind in jur un cor imens, cantand vers cu vers.
Au dezgropat chiar si “Sweet Emotion” si “Walk this Way” de pe “Toys in the Attic” aparut in 1975, ca sa nu mai vorbesc de “Dream On”, primul single de pe albumul lor de debut (“Aerosmith”, 1973), pe care chiar nu ma asteptam sa o aud si care m-a impresionat suplimentar. Desi, pana la urma, piesa a venit cat se poate de firesc, avand in vedere ca a ramas peste timp ca un imn al trupei.

Diversele indatoriri de serviciu m-au impiedicat sa ajung si la Reamonn si imi pare rau, dar nu mi-a parut rau deloc ca i-am vazut pe bostonienii de la Aerosmith. “Mai lasa munca si du-te la concert, ca p-astia nu cred ca-i mai vezi vreodata!”, am fost somata cu vreo ora si jumatate inainte de inceperea cantarii lor si mi-am dat seama ca asa este. Ca dupa aproape 40 de ani de cariera, in care au avut suisuri si coborasuri in cadrul trupei, dar si la nivel personal, e foarte posibil ca acest prim concert in Romania sa fie printre ultimele ale formatiei; ca e foarte posibil ca dansurile nebune ale lui Steven sa nu mai fie vazute pentru multa vreme si riffurile lui Joe Perry sa ramana doar in amintiri. Oricat de patetic ar suna, in timp ce ii priveam si ascultam vineri seara, nu ma puteam abtine sa nu zambesc prosteste de bucurie ca sunt contemporana cu aceasta trupa si ca am reusit sa o prind live.

Felicitari companiei Events pentru acest eveniment si multumiri pentru fotografii.

[album: http://www.4arte.ro/wp-content/plugins/dm-albums/dm-albums.php?currdir=/wp-content/uploads/dm-albums/Aerosmith/]