Am citit zilele trecute “Asasin la feminin” de Monica Ramirez, volum inclus in colectia Crime Scene a Editurii Tritonic. Si n-a fost rea deloc. Daca nu stiti prea multe despre Monica Ramirez, nu va pot invinui: eu, de exemplu, nici nu auzisem de ea pana de curand, cand am vazut ca Tritonic ii promoveaza intens cele doua volume aparute la editura: “Cum am slabit 70 de kg mancand 6 mese/zi” si “Asasin la feminin”, primul thriller din seria de sase care au in centrul lor personajul Alina Marinescu.

Cine este Monica Ramirez? Este o doamna acrobata si dansatoare, care are 40 de ani, patru copii si sapte volume publicate in SUA, unde a si locuit pana anul trecut, cand s-a mutat cu familia in Romania. Ce au in comun metodele de slabit si romanele politiste? Poate nu prea multe, dar Monica Ramirez a scris si despre un subiect si despre altul cu o la fel de mare dedicare.

Eu, insa, vreau sa va povestesc despre “Asasin la feminin”. Desi pe coperta 1 scrie ca este o lucrare care “te prinde de la prima pagina si nu iti mai da drumul”, in cazul meu nu a fost asa. Prologul, inclus in capitolul “Partea intai – Inocenta pierduta”, a fost aproape un chin, dar m-am straduit sa trec atenta prin cele aproape 10 pagini, desi ma temeam ca nu cumva toata cartea sa fie scrisa asa: intr-un stil aglomerat si usor fortat.

Spre bucuria mea, insa, imediat ce s-a incheiat prologul, a fost o adevarata incantare sa merg mai departe cu lectura. Actiunea curgea cu o fluenta minunata, povestea se derula cu o frumusete si o precizie uimitoare, nu te mai poticneai in felul in care era scris, ci te puteai concentra nestingherit la cursul evenimentelor. Cu greu am reusit sa mai las cartea din mana ca sa ma mai ocup si de alte lucruri, asa de mult m-a prins acest roman bazat pe fapte reale.

Nu stiu nimic despre agentii secreti sau despre agentii dubli, dar chiar si asa, povestea mi-a parut foarte veridica. Personajele principale sunt Alex si Alina, doi tineri recrutati de la varsta de 18, respectiv 17 ani de catre serviciul secret comunist din Romania, SSO. Agentii SSO erau alesi dintre cei condamnati la moarte de catre regimul lui Ceausescu, oameni care, pusi in fata plutonului de executie, preferau sa fie integrati in acest sistem unde spiritul le era distrus si unde meniul zilnic era alcatuit din antrenamente dure si crime pe banda rulanta, decat sa fie ucisi. Ceea ce era mai trist, aceste persoane erau arestate si condamnate tocmai pentru ca urau regimul comunist, iar ajunsi in SSO erau nevoiti sa se dedice cu trup si suflet regimului.

Monica Ramirez nu spune povestea agentilor operativi Alex si Alina cronologic, de la un capat la altul al cartii, pentru ca ei nu au fost recrutati in acelasi timp. In roman se intersecteaza fragmente din periplul lui Alex in SSO si apoi evadarea spre Elite (o ultra secreta organizatie internationala de combatere a terorismului) cu fragmente din destinul Alinei in SSO si apoi in Elite, alaturi de Alex. Desi romanul se intinde pe mai bine de 400 de pagini, nu ai vreme sa te plictisesti. In schimb ai vreme sa te ingrozesti de masinile de lupta care pot deveni oamenii, de felul in care reactioneaza un spirit atunci cand este strivit si de iubirea care sparge peretii de sticla ai superficialitatii si leaga profund doua persoane. Alina si Alex impart aceasta iubire care trebuie sa treaca in fiecare moment peste inscenari si secrete, peste reguli de fier si peste moartea care poate surveni in orice misiune.

“Asasin la feminin” e o carte dureros de frumoasa, pe care va indemn sa o cititi daca rezistati bine in fata thrillerelor violente si daca va plac povestile de iubire neconventionale. Nu stiu cand are de gand editura Tritonic sa publice urmatoarele volume ale seriei, dar sper ca intr-un viitor nu prea indepartat.