Unul dintre evenimentele din cadrul Festivalului Artelor Bucuresti editia a doua, desfasurat in perioada 10-15 octombrie, a fost concertul sustinut de Tudor Gheorghe la Sala Palatului, pe 12 octombrie, alaturi de Orchestra Filarmonicii din Craiova.
Intitulat “Cavalerii felinarelor tarzii”, spectacolul lui Tudor Gheorghe s-a bazat pe piese din repertoriul a doi vechi interpreti romani, care au marcat perioada interbelica: Jean Moscopol si Zavaidoc. Dupa cum ne-a marturist maestrul, Moscopol canta pentru elite, iar Zavaidoc pentru clasa de mijloc. Intre piesele si stilurile lor sunt diferente sesizabile, Moscopol are versuri mai delicate, mai subtile, interpretarea e una gratioasa, in timp ce Zavaidoc e mai direct, mai neslefuit. Tudor Gheorghe a incercat sa imbine creatiile celor doi, dar si sa ne evidentieze diferentele dintre ei, prin explicatii date intre piese. De exemplu, dupa ce a cantat “Mana, birjar” a lui Jean Moscopol, ne-a spus ca acesta a creat o imagine a unui barbat cazut intr-o stare de melancolie, potentata si de faptul ca era, citez “putin cam beat. El se adresa vizitiului, ati vazut, “Mana birjar, du-ma…”, pe cand Zavaidoc e mai direct, el vorbeste direct cu calul”, a incheiat Tudor Gheorghe, dupa care a interpretat pentru miile de spectatori ““Dii, dii, diii, murgule, dii”, a lui Zavaidoc.
De-a lungul celor mai bine de doua ore, Tudor Gheorghe a trecut prin multe piese ale celor doi artisti, dintre care am recunoscut “Tot ce e romanesc nu piere”, “Violete pentru fete”, “Da-mi gurita s-o sarut”, “Te-astept diseara-n Cismigiu” ale lui Jean Moscopol si “Dragostea e ca si-o raie” si “Daca ea nu ma iubeste” ale lui Zavaidoc.
Maestrul a vrut sa ne scoata pentru o vreme din grijile noastre cotidiene cu acest spectacol, sa ne aminteasca faptul ca muzica poate sa fie mai mult decat “basii din discoteci” (“M-as face DJ de tangouri”, a mai adaugat el) si sa ii introduca si pe cei mai tineri in arta vremurilor care au fost, a Micului Paris: “Frumos trebuie sa fi fost in Micul Paris… N-am avut noroc, nu l-am prins decat pe-asta!”
Artistul oltean a facut, ca de fiecare data, si comentarii legate de clasa politica si de situatia economica si sociala a tarii, transmitand guvernantilor ca institutia de cultura Tudor Gheorghe rezista si ca “Sunt paralel cu institutiile oficiale, regret enorm…ei cu ale lor, eu cu ale mele.” Desi a constatat ca nu s-a schimbat nimic fundamental in ultimii 50 de ani, ca “atunci ne placeau stelele pe intreprinderi, acum ne plac licuricii mari” – si ne-a ilustrat afirmatia cu piese de-ale lui Jean Moscopol care emigrase in America si de acolo canta impotriva regimului bolsevic de sub care scapase, iar versurile erau spectaculos de actuale -, Tudor Gheorghe si-a exprimat increderea ca poporul roman va rezista in continuare, va depasi greutatile si va gasi o cale spre lumina: “toate trec, au trecut si-alti pagani, si noi ramanem tot romani”.
Cand mergi la un concert al lui Tudor Gheorghe, e aproape ca si cum ai participa la o intrunire, numai ca singurele tale posibilitati de exprimare sunt aplauzele, ovatiile sau rasul. Pentru ca el nu doar canta, ci isi concepe aparitia ca pe un fel de masa rotunda, in care comunica foarte mult cu noi, in care ne arata cine este si ce simte fata de lumea in care traieste si fata de valorile ei (“Din pacate, elitele de astazi se socotesc in bani.”). Acum ca a terminat cu perioada interbelica, trecand si prin mahala si prin muzica celor educati, sa vedem ce ne mai pregateste pentru spectacolele viitoare.
Finalul evenimentului a venit cu o surpriza: maestrului i s-a inmanat o diploma de la Ministerul Culturii pentru cei 40 de ani de activitate muzicala, pe care acesta a primit-o fara entuziasm: “Eh… s-au gandit si ei sa-mi dea asta dupa 40 de ani”. Chiar si fara aceasta reactie, toata lumea din sala stia ca pentru el cea mai importanta recunoastere a fost cea venita mereu nu dinspre oficialitati, ci dinspre noi, adevaratii ascultatori ai muzicii lui.
Foto: Adrian Frigioiu si Dorel Melinte
[album: https://www.4arte.ro/wp-content/plugins/dm-albums/dm-albums.php?currdir=/wp-content/uploads/dm-albums/TG Cavalerii/]
