Cand tanara economista Berta Panatis, membra a Partidului Comunist Spaniol, primeste ordin sa pregateasca asasinarea dictatorului Primo de Rivera, ea nu ezita: se ascunde in munti alaturi de tatal ei si asteapta ordinul final… care, insa, nu mai vine.
Lansat de Editura Meteor Press, romanul “Nasul lui Mussolini” de Lluis-Anton Baulenas este situat temporal in perioada de dictatura a Primului Ministru Miguel Primo de Rivera, decembrie 1923 – martie 1930. Respectand datele istorice, Baulenas include in romanul sau detalii reale despre revoltele muncitoresti, represaliile patronatelor si stilul de conducere al dictatorului, care a desfiintat Parlamentul si a impus un regim drastic, militar, cu intentia de a elimina coruptia si de a face ordine in haosul intern spaniol.
In acest peisaj politic isi monteaza Baulenas povestea. In Barcelona anului 1923, Berta Panatis, membra a unei factiuni a Partidului Comunist Spaniol, primeste ordin de a-l ucide pe Primo de Rivera. Lasandu-si in urma slujba de la banca si viitorul stralucit in finante, Berta isi ia tatal, pe Albert Panatis, un fost pietrar care nu-si mai poate folosi mana dreapta in urma unui accident, si se retrage in satul montan Biribil, unde asteapta ordinul de a actiona. Insa, cele trei-patru luni in care pregatirea atentatului ar fi trebuit sa fie gata se transforma in sase ani in care tanara nu mai primeste niciun semn de la tovarasii ei de partid. Banii se termina, foamea este cea care stapaneste asupra ei si a tatalui, dar gandul ca ordinul va veni intr-o zi este cel care o tine in viata si o face sa indure toate neajunsurile. Cand, in 1930, dictatorul isi da demisia, anuland astfel posibilitatea unui atentat asupra lui, Berta inca refuza sa creada ca a fost lasata deoparte si continua sa astepte un semn de la partid.
Priviti ca niste outsideri si neintelesi deloc de sateni, Berta si tatal sau nu sunt singurii straini de Biribil. Vietile lor se impletesc mai intai extrem de slab, apoi din ce in ce mai strans cu existenta Carlotei Monros, o alta venetica, amanta puternicului om de afaceri Joaquim Xernac si diriginta postei din sat. Pe langa implicarea in cazul celor doi Panatis, Carlota si Joaquim au propria lor poveste, care se va incheia asa cum Carlota avertizase de multa vreme.
Ce amestec are Benito Mussolini in aceasta poveste? Liderul fascist italian – care apare in prologul cartii, intr-un articol care relata un atentat asupra lui – este, in ceea ce o priveste pe Berta, intruchiparea raului suprem, Primo de Rivera fiind doar o copie a acestuia. Berta regreta faptul ca Violet Gibson, femeia care a incercat sa il ucida pe italian nu a reusit decat sa ii raneasca putin nasul. Atat personajul, cat si atentatul respectiv sunt reale, relatarea facuta de Baulenas fiind aproape conforma cu intamplarile care au avut loc in 1926. Berta se raporteaza constant la acest caz, la aceasta nereusita a lui Violet (pe care ea nu o considera deloc nebuna, asa cum a fost declarata de autoritati), jurandu-si ca ea nu va rata tinta atunci cand va trebui sa-l impuste pe dictatorul spaniol.
Mai mult decat romanul unei asteptari, “Nasul lui Mussolini” este romanul unei infinite loialitati, chiar daca prost plasate. Berta Panatis nu este numai o “tovarasa” care asteapta sa i se ordone o actiune, ea crede cu toata convingerea ca actul ei este de importanta capitala si ca partidul din care face parte este singurul care are dreptate si care poate aduce ordinea in tara. Uitata in munti si fara posibilitatea de a lua legatura cu superiorii ei, Berta nu este dezamagita, nu simte ura pentru cei care o lasa sa moara de foame la propriu, nu are niciun gand rau fata de ei. Ea este neclintita in asteptare, indurand totul fara sa se revolte, lustruindu-si pistolul pentru a-l avea gata la momentul potrivit. Insa finalul nu vine ca o incununare a asteptarii fetei, ci mai degraba ca o subliniere a faptului ca atat aceasta asteptare, cat si loialitatea ei au fost inutile.
Daca ar fi sa ma gandesc la receptarea romanului “Nasul lui Mussolini”, as zice ca e o carte a tristetii cititorului. Drama plasata intr-o perioada istorica tulbure, cu o eroina ferma in credintele sale, cartea nu te lasa indiferent la situatia acestui personaj principal. Pe de o parte, ai putea simti compasiune pentru Berta, al carei sfarsit nu este unul fericit. Te-ai putea gandi ca alegerea ei de a urma neabatuta idealurile care i-au fost insuflate este una corecta si ca tiparul pe care este construit personajul nu i-ar fi putut permite sa evolueze altfel. Pe de alta parte, insa, ai putea sa regreti ca indoctrinarea ei a fost atat de puternica incat nimic nu i-a putut deschide ochii si ca dorinta de a trai si de a pune accentul pe propria persona nu a prevalat asupra altor considerente, pe care unii dintre noi le-ar putea considera mai putin importante.
Lluis-Anton Baulenas a fost distins cu premiul Sant Jordi in 2008, pentru romanul “Nasul lui Mussolini”. Editura Meteor Press va publica in curand si un alt roman al autorului, “Pentru un sac de oase” (Premiul Ramon Llull, 2005).
One thought on ““Nasul lui Mussolini”, un roman al loialitatii inutile”