“A vorbi despre Omul Frumos in contextul in care traim intr-o lume mutilata, a omului urat, intr-o lume schilodita, intr-o lume confuza, pe care, iata, o gustam din plin, ce provocare extraordinara!” Dan Puric.

Joi, 28 octombrie, in Sala Rapsodia a Teatrului de Comedie – o sala plina aproape pana la refuz – pot spune ca am facut cunostinta cu Omul Frumos. Am mers la “Visul” lui Dan Puric fara sa stiu la ce sa ma astept, aproape neincrezatoare in victoria lui asupra preferintelor mele si in puterea unor gesturi de a inlocui ceea ce cuvintele pot exprima.

Se spune ca un cuvant rostit actioneaza incomparabil mai puternic, foreaza mai adanc in sinea ascultatorului decat o face un gest sau o miscare a corpului. Ei bine, reprezentatia de joi seara, ajutata pe alocuri, ce-i drept, si de fundalul sonor, a fost atat de incarcata de simboluri si atat de sugestiva, incat aproape ca a devenit un magnet generator de efecte hipnotice.

O scena, muzica si lumini. Trei elemente ce pot parea insipide la prima vedere, fiind minimul de recuzita pe care-l poate folosi un actor. Insa toate acestea, puse in slujba Omului Frumos, plamadite cu har si stropite cu picaturi de umor subtil, prind viata si anagajeaza in jocul visului lansat de personaj pe oricine doreste sa se lase smuls din cotidian.

Dincolo de complexul de ipostaze pe care actorul le mimeaza, principala lui preocupare este sugestia, iar scopul este acela de a sugera caracterul ciclic al trecerii, “ca-n viata”, de la comedie la drama si invers, Un pian, un scaun, un cal, un porumbel, aplauze, imbratisari, tropait de copite, planset de copil, valuri. Toate ilustrate prin remarcabila capacitate a artistului de a-si sincroniza fiecare miscare cu temele muzicale perfect alese si cu jocul de lumini.

In loc de incheiere, voi reda vocea unui director de teatru din Chisinau, citat de Dan Puric in cartea “Cine suntem”. Acesta, la finalul unui recital de pantomima de-al autorului, a exclamat: “Frati romani, iata cate poate spune un roman atunci cand tace!”

Articol de Ioana Sandru, in colaborare cu Liana Bundalici