Trooperii au lansat primul album live din cariera, intitulat “15” (varsta formatiei) si oferit fiecarui platitor de bilet, in cadrul unui concert desfasurat pe 18 noiembrie in clubul The Silver Church din capitala. Concert e cam putin spus, totusi, avand in vedere ca aparitiile lor dau evenimentelor un aspect mai degraba de petrecere intre prieteni decat de orice altceva.

Desi organizatorii au subliniat ca toata distractia se va pune in miscare la 20.00 fix, concertul de lansare a luat startul pana la urma in jur de 20.30. E adevarat ca la ora stabilita pentru incepere nu intrasera in club decat aproximativ jumatate dintre cei care au fost prezenti pana la final, dar nu cred ca asta ar trebui sa fie treaba celor urca pe scena, mai ales ca accesul era permis mai devreme.

Acum ca mi-am spus si nemultumirile legate de vesnicele nerespectari ale programului, nu mai am decat sa ma lansez in glorificarea concertului aniversar, care, n-am cum sa nu recunosc, a meritat toata intarzierea. Trooperii au facut din aceasta aniversare una speciala, unde nu doar ca au luat la rand albumele lor din cei 15 ani de cariera si ne-au extras cateva piese de pe fiecare, dar au avut pe scena si invitati selectati dintre persoanele dragi lor (Leo Iorga de la Compact, Vanda de la Fortress of Faith si Cristi Hrubaru). De asemenea, au ales sa abordeze si cateva coveruri apartinand trupelor pe care ei le apreciaza, unul dintre acestea fiind “Blood Brothers” de la Iron Maiden, piesa pe care au cantat-o pentru prima data pe o scena. Sper sa nu fie si ultima data, pentru ca le-a iesit foarte bine. Mai ramane doar sa invete Coiot versurile, si atunci va iesi perfect.

Niciodata nu tin minte playlistul, asa ca nu-mi cereti nici de data asta imposibilul. Imi amintesc insa ca in cele vreo doua ore si jumatate au cantat “Nu trebuie sa vrei”, “Inca o lupta”, “Un singur drum”, “Old School, Baby”, “Strigat”, “Doar a mea”, “O viata este prea mult” (mereu ma minunez de cat de frumoasa poate sa fie piesa asta), “In stele”, “Cat am asteptat” (alaturi de Vanda), “Here I go Again” cover Whitesnake si “It’s My Life” cover Bon Jovi (ambele cu Leo Iorga, cantate fara repetitie), “Highway to Hell” cover AC/DC (impreuna cu Cristi Hrubaru), “I Want To Break Free” cover Queen, “Amintiri”, precum si o selectie de piese legate de pe “Vlad Tepes – Poemele Valahiei” – printre ele fiind si “In Valahia”, “Vlad Tepes”, “Sfarsitul fara sfarsit”. Si ce concert Trooper ar mai fi fara “Tari ca muntii”, asa ca si piesa asta, de care nimeni nu pare sa se sature vreodata, si-a gasit loc in playlistul de aseara.

In rest, legat de trooperi, e de fiecare data o fericire sa-i vezi pe scena, nu ca in afara ei nu ar fi la fel. Altfel nu se explica de ce in jurul meu am auzit si vazut oameni cantand si urland continuu (jur ca la un moment dat am crezut ca imi vor exploda timpanele), aplaudand si scuturandu-si pletele, fie ele si simbolice. Pe langa faptul ca stiu sa cante si nu te duci la concertele lor cu teama ca vor da atatea gherle de nu le poti numara, trooperii astia emana ei asa mereu un entuziasm contagios, ii vezi ca se bucura atunci cand lumea canta odata cu ei si ca traiesc la cote maxime fiecare cantare. Exact fiecare cantare, indiferent ca se desfasoara in fata unui mare spatiu plin ochi, cum a fost aseara, sau intr-un club micut in care incap cel mult 100 de insi.

Nu-i cunosc de 15 ani, ci doar de vreo opt si jumatate, dar e destul ca sa pot sa spun – si nu ma intereseaza cine imi sare in cap – ca n-am mai vazut printre trupele (aproximativ) tinere de la noi o formatie atat de frumoasa si de bine sudata, din toate punctele de vedere. La multi ani, Trooper, si tot inainte!

Foto: Vlad Toma

[album: http://www.4arte.ro/wp-content/plugins/dm-albums/dm-albums.php?currdir=/wp-content/uploads/dm-albums/Trooper 15 ani/]