Cine a fost, cu adevărat, Pablo Neruda? Vă propun să aflați din volumul „Mărturisesc că am trăit”, apărut la Editura Vellant.

„Mărturisesc că am trăit”, de Pablo Neruda, este o autobiografie selectivă a poetului chilian laureat cu Nobel, pe care Gabriel Garcia Marquez l-a numit „cel mai mare poet al secolului al XX-lea, în orice limbă”.

„Mărturisesc că am trăit”, și ce viață!

În acest volum, Pablo Neruda, pe numele adevărat Neftali Ricardo Reyes Basoalto, povestește despre cele mai importante momente ale vieții sale, uneori cu simplitate, că într-un jurnal, alteori trecând la adevărate pagini de literatură.

Neruda nu face mare caz de întâmplările prin care a trecut, deși viața i-a fost de multe ori pusă în pericol din cauza convingerilor sale politice.

Cu toate acestea, amintirile lui curg liniștite, ca și cum n-ar fi fost mare lucru nici să fie amenințat cu moartea, nici să fie exilat și hăituit timp de mai mulți ani, nici să aibă o activitate diplomatică plină de încercări, nici să fie considerat unul dintre cei mai mari poeți ai lumii.

Însă, de sub această liniște, transpare extrem de clar existența sinuoasă a celui care a crescut într-un mediu dur și a cărui amintire intensă din copilărie este ploaia. Existența intensă a celui care și-a început lunga activitate consulară în Birmania și a continuat în alte state din Asia, Europa și America de Sud. Existența celui a cărui poezie a fost scrisă de-a lungul întregii lumi și citită (și apreciată) atât în cercuri savante, cât și printre oameni fără școală.

Aflăm din rândurile lui Neruda și care a fost motivul schimbării numelui și că atunci când a început exilul său, în drumul spre ieșirea din țară a fost ajutat de diverse personaje uimitoare. Mai aflăm că atunci când s-a zvonit că o să ia Premiul Nobel s-a baricadat în casă împreună cu soția pentru că nu știa ce să le răspundă ziariștilor care îi dădeau târcoale.

Pablo Neruda a trecut și prin România

De asemenea, chilianul vorbește în memoriile sale și despre țările prin care a avut ocazia să călătorească – dedicand și câteva pasaje României, unde i-a cunoscut pe poeții Eugen Jebeleanu, Mihai Beniuc și Radu Boureanu – și despre diverse personalități ale culturii pe care a avut ocazia să le întâlnească și pe unele chiar să și le apropie (Federico Garcia Lorca, Paul Eluard, Pablo Picasso etc).

Neruda nu uită să-i amintească în „Mărturisesc că am trăit” și pe detractorii săi, pe care a preferat să îi ignore și să ii lase cu ale lor. Însă amintirile poetului, împletite cu ale diplomatului, fac referire și la personaje politice importante și la fapte care au marcat istoria, precum Războiul Civil din Spania, Al Doilea Război Mondial sau schimbările de regim din Chile.

Peste toate acestea, însă, răzbat dragostea de țară a lui Pablo Neruda și setea de creație, de poezie (scrisă numai cu cerneală verde) inspirată din frumusețile naturale, din bucurii, dureri sau nedreptăți:

Poezia, atingând limite incredibile, e un privilegiu al epocii noastre, printre războaie, revoluții și mișcări sociale. Omul a descoperit-o, rănind ori rănit, singur sau în mijlocul mulțimii.

Cartea „Mărturisesc că am trăit”, de Pablo Neruda, se găsește pe site-ul editurii Vellant.