Editia aniversara a Festivalului National de muzica folk “Om Bun” a avut loc duminica, 12 decembrie 2010, la Sala Palatului, ocazie cu care toti cei implicati in eveniment au sarbatorit 20 de ani de la lansarea primei editii a acestui festival de catre Fundatia Culturala “Om Bun”.

Paradoxal, Om Bun este un festival cu o existenta indelungata si totodata un festival tanar, de doar 20 de ani, fiind astfel un eveniment al mai multor varste. Pe de o parte, cei care canta la acest festival sunt atat “batranii folkului romanesc”, nume sonore la auzul carora publicul nu se mai opreste din aplaudat, cat si artisti tineri, ale caror interpretari fac publicul sa spere ca ii vor mai auzi si cu alte ocazii. Pe de alta parte, publicul care asculta cu placere ceea ce canta toti acesti artisti are si el varste diferite, astfel incat atmosfera din sala de spectacol este intretinuta de mai multe generatii, de la bunicii sau parintii nostri care ascultau in tinerete Cenaclul Flacara, pana la copiii sau nepotii adusi cu ei la festival.

Dar cum spunea Maria Gheorghiu – cea care a deschis seria de recitaluri – “adevarata poveste se afla la celalalt capat al curcubeului”. Aceasta a fost speranta cu care publicul a parcurs cele cinci ore de spectacol alaturi de cei mai talentati dintre folkisti. Ar fi nedrept daca as mentiona doar cateva nume. Si pentru a nu comite aceasta nedreptate, ii voi enumera pe toti, in ordinea in care s-au prezentat in fata publicului, ordine in care i-a prezentat la randul sau Adrian Ivanitchi: Maria Gheorghiu, Mircea Vintila si ajutoarele sale, Ada Milea si Rares, George Nicolescu, Doru Stanculescu acompaniat de chitara si muzicuta, Alexandru Andries si textile sale, Victor Socaciu si Bandidos, Donovan Leitch, Catalin Stepa, Ducu Bertzi acompaniat ingenios de vioara lui Mihai Nenita, Nicu Alifantis cu chitara lui, dar si cu celebra “chitara mica”, Vasile Seicaru cu al sau “adio” si Mircea Baniciu, care a incheiat seara.

Unul dintre momentele cu incarcatura emotionala puternica a fost cel in care Victor Socaciu a cantat pentru amintirea unora dintre artistii talentati pe care acum nu-i mai putem auzi sau vedea, dar poate ca asculta de undeva. Emotionat, publicul s-a ridicat in picioare si a aplaudat fara oprire, iar Socaciu a mai putut spune doar atat: “Pentru momente ca asta merita sa traiesti si chiar sa mori”.
Emotionanta a fost si aparitia pe scena a fiului Tatianei Stepa, Catalin, care desi avea trac, a cantat doua dintre piesele mamei lui si a demonstrat ca a mostenit ceva din dibacia ei.

Recitalul invitatului special Donovan Leitch – legenda a folkului international si posesor al Trofeului Academician Om Bun, primit la sfarsitul reprezentatiei – a fost o adevarata lectie, nu prin piesele cantate, ci prin atitudinea artistului. Stiind ca timpul alocat concertului sau este limitat, Donovan a profitat din plin de momentul lui exploatand fiecare secunda in incercarea de a canta cat mai multe melodii si a concluzionat: “Folk music is the beginning of everything”.

Foto: Vlad Toma

[album: http://www.4arte.ro/wp-content/plugins/dm-albums/dm-albums.php?currdir=/wp-content/uploads/dm-albums/Om Bun 2010/]