Dupa ce am vazut piesa “Ca pe tine insuti”, de Maria Manolescu, la Teatrul Foarte Mic, pe 18 decembrie, am inceput sa-mi pun intrebari, pentru a ajunge la adevar: sa fi fost doar un spectacol despre oamenii strazii (zisi si homelesi)? Cu siguranta nu. Sa fi fost o parabola despre ura si violenta? Nici pomeneala. Sau o poveste despre iubire mascata, nevoia de afectiune si de empatie? Am decis ca ultima varianta e cea mai adecvata.

Statisticile arata ca in fiecare iarna, in capitala europeana Bucuresti, mor in jur de 300 de oameni ai strazii, situatie pe care o subliniaza si “corul homelesilor”, interpretat cu mare finete de Bobo de la Fara Zahar. Maria (Mihaela Radescu) si Ioan (Mihai Gruia Sandu) sunt doi oameni fara adapost care nu au de gand sa le dea satisfactie jurnalistilor si nici strainilor (milosi din fire sau de circumstanta) murind inghetati, ci se incurajeaza reciproc sa supravietuiasca pana la primavara: “… pentru ca daca te omori acum, o sa fii unul din cei 300 de homelesi care mor in fiecare iarna-n Bucuresti. O sa fii un nume sau o fotografie in ziar. Pe cand daca mori primavera, atunci pamantul nu mai e inghetat si atunci poti fi ingropat de cineva care ti-a promis ca face asta si se tine de cuvant si atunci ziarele si mila oamenilor te lasa in pace.”

Desi intre cei doi pare batut in cuie un cod de comportament, care exclude minciunile si atingerile (si, in general, orice vorba sau fapta frumoasa), incluzand in schimb “violenta extrema”, indiferenta si deposedarea posibilelor victime de brichete, sticle de vodka si geci, Maria si Ioan au ingropate adanc atat sentimente, cat si secrete, care nu asteapta decat un semn sa iasa la iveala.

Cand prezenta tanarului Rafa (Viorel Cojanu) dezamagit de viata si cu probleme pe care el insusi pare sa si le creeze le tulbura existenta, cei doi sunt nevoiti sa recunoasca faptul ca nici nu-l pot ucide, nici nu-l pot deposeda de bunuri cu usurinta, ba chiar ii arata compasiune si incep sa-si deschida sufletele in fata lui. Tanarul, la randul sau, decis sa se sinucida, va renunta treptat la idee si isi va lua si el piatra de pe inima spovedindu-se lui Ioan si trecand printr-o experienta carnala cu Maria, ambele situatii avand efect de catharsis asupra lui.

Desi trateaza subiectul deloc delicat al persoanelor care traiesc pe strada si care poarta in mintile si inimile lor infrangeri, sperante si planuri (ca, de altfel, orice om care are un acoperis deasupra capului) si atinge uneori culmi de emotie dureroasa, spectacolul este imbracat intr-un strat umoristic, care nu te lasa pana nu-ti smulge cateva zambete. Personajele sunt amuzante nu numai prin ceea ce spun, ci si prin ceea ce nu spun, dar insinueaza, mascand adevaratele intentii cu discursuri cu capul in jos. “Sa nu insemnam nimic unii pentru altii, sa nu ne atingem, sa nu avem mila” sunt indemnurile lor, de sub care razbate dorinta de a face exact pe dos.

Spectacolul “Ca pe tine insuti” se joaca si in aceasta seara, de la ora 22.00, la Teatrul Foarte Mic, iar intrarea este libera, in limita locurilor disponibile. De asemenea, spectacolul mai este programat si pe 7 ianuarie, de la ora 19.00.

Foto: Vlad Toma

[album: http://www.4arte.ro/wp-content/plugins/dm-albums/dm-albums.php?currdir=/wp-content/uploads/dm-albums/Ca pe tine/]