“Asasinul Papei”, al treilea roman din seria Vatican – dar nu si ultimul, dupa cum mi-a spus chiar autorul, Luis Miguel Rocha – mi-a placut la fel de mult ca primele doua (“Ultimul papa” si “Papa trebuie sa moara”), daca nu cumva chiar mai mult. De aceasta data, Papa prezent in roman este chiar Benedict al XVI-lea, iar actiunea este construita in jurul unor pergamente vechi legate de Iisus, care ar putea schimba perspectiva asupra existentei acestuia.

Pergamentele sunt pazite sub sapte lacate de Ben Isaac, un bancher care a facut contract cu Vaticanul pentru a ramane in posesia acestor documente descoperite de el. Se pare ca documentele reprezinta Evanghelia dupa Iisus, scrisa de acesta in anul 45… era noastra. Cand contractul (numit Status Quo) expira, toti cei implicati in semnarea lui incep sa fie asasinati unul cate unul, chiar si fiul lui Ben fiind rapit pentru a fi returnat in schimbul pergamentelor. Dar aproape nimeni nu este cine pare a fi, iar ceea ce se numeste adevar depinde de unghiul din care este privit…

Sigur ca ziarista Sarah Monteiro, pe care o cunoastem din primele doua romane, este si ea atrasa in operatiunea care ii implica si pe sclipitorul inspector Gavache, pe istoricul Vaticanului Jacopo si pe preotul Rafael, care, insa, in acest “episod” este cumva lasat pe planul al doilea (situatie care nu-i convine deloc), precum si alte cateva personaje antitetice dirijate, dupa cum se va vedea, de vesnicul si parca omniprezentul JC.

Pe langa problema pergamentelor, Rocha are grija, ca si pana acum, sa construiasca si alte povesti si sa ne plimbe prin mai multe planuri, care insa, fac ca intregul sa arate bine legat si interesant. Nu este lasata deoparte nici atractia speciala dintre Sarah si Rafael, ale caror drumuri se intersecteaza vrand nevrand, desi soarta nu le este deloc favorabila. Jurnalista incearca sa isi vada de viata ei alaturi de Francesco, un coleg de breasla care o iubeste si care isi doreste un viitor alaturi de ea, dar Rafael se intoarce mereu in gandurile ei. Iar starea de rau care o urmareste pe Sarah pe tot parcursul romanului se va dovedi la final ca nu este ceea ce credeau cu totii, ci o problema de sanatate cu mult mai grava.

Cu personaje care traverseaza cele trei romane, dar si cu altele noi si pline de viata (fanatici religiosi, figuri importante ale catolicilor si iezuitilor, politisti si detectivi etc), cu situatii suprinzatoare, care ridica intrebari si indoieli, cu actiuni alerte, care cresc nivelul adrenalinei, toate construite realist, Luis Miguel Rocha reuseste sa faca din “Asasinul papei” un roman care se citeste aproape singur si care te face sa treci prin tot felul de stari. Umorul este si el prezent cu succes, mai ales cand esti in preajma inspectorului Gavache si a eficientilor sai subalterni.

Despre ce ar mai putea Rocha sa scrie in urmatorul volum al seriei Vatican? Ce probleme ale crestinatatii ar mai putea fi puse in discutie? Cate dintre personajele vechi vor supravietui (la propriu)? Se pare ca vom afla nu mai departe de acest an. Pana atunci, “Asasinul Papei”, precum si cele doua romane anterioare ale seriei pot fi gasite aici.