Recenzii — 24 - 01 - 2011
Istoria rozacrucienilor

Despre rozacrucieni nu au existat niciodata informatii foarte multe sau foarte clare, dar Paul Sédir, in “Istoria Rozacrucienilor” (Editura Herald, 2010), incearca sa faca lumina asupra ordinului Roza-Crucii, sa vorbeasca despre o istorie a acestuia, despre regulile interne si despre idealurile care il animau. Autorul citeaza de-a lungul volumului sau din scrierile catorva autori rozacrucieni, cei mai importanti fiind Michael Maier, Robert Fludd si Johann Valentin Andreae.

Fratia Roza-Crucii s-a facut cunoscuta public in anul 1614, cand a aparut lucrarea “Fama Fraternitas”. Rozacrucienii nu primeau in mijlocul lor pe oricine, persoana care voia sa li se alature trebuia sa aiba anumite calitati si in acest fel sa atraga atentia ordinului, care trimitea apoi un “frate” sa ia legatura cu viitorul adept.

Un frate trebuia sa caute adevarul, sa nu se preocupe de lumea exterioara, sa nu se bucure nici de frumusetile, nici de suferintele ei, sa traiasca sub lumina Duhului Sfant, sa-i faca pe oameni sa iasa din intunericul spiritual in care traiesc, sa se adapteze la obiceiurile fiecarei tari si sa pastreze secreta apartenenta sa la Fratie.

Condusi de motto-ul “Ex Deo nascimur,/ In Jesu morimur,/ Per Spiritum Sanctum reviviscimus” (“Din Dumnezeu ne nastem,/ In Iisus murim,/ Prin Duhul Sfant ne intoarcem”), rozacrucienii isi consacrau existenta manturii sufletelor, intoarcerii lor catre divinitate. Ei considerau ca lumea se va schimba in bine nu datorita teologiei sau a filosofiei, ci datorita schimbarii in bine a fiecarei persoane pe rand.

In secolul al XVIII-lea au aparut mai multe ordine si societati inspirate din rozacrucianism, in Germania, Anglia, America, Franta, Olanda, dar e \le nu pastrau regulile initiale ale rozacucienilor.

Autorul arata ca un adevarat rozacrucian trebuia: “sa spuna tot adevarul, sa profeteasca, sa aiba viziuni adevarate, sa se exprime in limbi noi, sa interpreteze in mod exact scriptura, sa alunge demonii, sa vindece bolnavii, sa repecte poruncile divine, sa nu se opuna cuvantului lui Dumnezeu”. Pentru ei, ura este cel mai grav pacat, pentru ca iubirea este “substanta Duhului”: “Fara iubire, religia nu este decat o aparenta exterioara”. Dumnezeu este unitatea universala, iar Cauvantul sau “ilumineaza lumile si oamenii”. Fratii Roza-Crucii nu incita la revolte sociale, recunoscand “conducatorul crestinatatii in politica”, doar ii indeamna pe indivizi la pietate si cer purificarea artelor. In ceea ce priveste alchimia, activitate ccu care erau de multe ori asociati rozacrucienii, aceasta nu este decat o “munca secundara”, ei ocupandu-se, dupa cum s-a observat pana acum, de spiritualitate.

In final, autorul adreseaza un capitol celor care vor sa isi extinda cunoasterea despre fratia rozacrucienilor, subliniind ca Evanghelia este cea care cuprinde intreaga initiere in Roza-Cruce, precum si toate regulile ei.





(1) comentariu

  1. Doar din Dumnezeu , in Iisus Cristos , prin Numele Trandafirului . V.I.T.R.I.O.L . !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Distribuie

Despre autor

Cristina Mitrea





Te-ar putea interesa si...