La opt ani dupa lansarea precedentului album “Albastri dupa ploi” si la cinci ani de la ultima aparitie pe scena, Adrian Berinde lanseaza noul album intitulat “Azil”, ce cuprinde “11 capitole (le veti spune “piese”) despre fiecare dintre voi. Angoasele voastre, sperantele, desertul, oaza, detaliul, nebunia, viata, drumul…”, dupa cum declara muzicianul.

“Este un album complet, rotund, a carui tematica este foarte clara. El vorbeste despre incercarea disperata de a scapa din azilul pe care-l purtam in noi si ai carui prizonieri suntem. Despre dorinta de evadare spre alte lumi din jurul nostru, lumi in care ne-am simti mai bine, mai feriti de atata bolnaviciune. El nu raspunde niciunei intrebari filosofice ci este doar expresia unor trairi interioare ajunse la maturitatea de a fi aratate”, spunea autorul itr-un interviu acordat ziarului Adevarul in 2008, cu putin timp inainte de aparitia unor probleme de sanatate, fapt ce a dus la amanarea lansarii acestuia.

Asadar, pe 27 ianuarie, in clubul bucurestean Silver Church, Adrian Berinde, vizibil emotionat, a urcat pe scena pentru a-si lansa albumul alaturi de alti mari muzicieni: Laco Jimi (chiatara electrica, vioara) – Nightlosers, Kovacs Laszlo (chitara electrica, chitara acustica) – Desperado, Laszlo Lehel (bass) – AG Weinberger, Tabasco, Forgiven, Grunzo Geza (clape) – Nightlosers si Claudiu “Nasu” Purcarin (baterie) – Nightlosers, Sistem.

Am intrebat o prietena, dupa ce i-am trimis fotografiile de la concert si o piesa de-a lui Adrian Berinde, cum s-ar fi simtit daca ar fi fost acolo. Mi-a raspuns: “as fi simtit ca traiesc”… Asa a “trait” si publicul nu prea numeros prezent la lansare, sorbind fiecare piesa a autorului. S-au cantat melodii atat de pe noul album: “Invitatie la dans”, Queimada” sau “Azil” cat si piese consacrate – “Captiv in inutil” sau “Absent”-, pe parcursul carora publicul a fost impresionat de virtuozitatea instrumentistilor. Concertul s-a incheiat cu un binemeritat bis, la sfarsitul caruia artistul a multumit fanilor pentru prezenta cu o larga plecaciune.

In final, nu pot decat sa amintesc dedicatia intalnita pe coperta interioara a noului album, ce completeaza atat de frumos esenta pieselor continute: “Inchin acest album tutror celor intalniti in drumul meu, care m-au atins cu sufletul si m-au asteptat cat nimeni nu asteapta. Multumesc”