Wings Club din strada Eminescu nr. 127 ne-a intampinat pe 12 februarie cu un concert sustinut de patru trupe apartinand unor genuri diferite, desi apropiate, de rock metalic, mai precis: Negative Core Project, Grimegod, Indian Fall si Avatar.

Bucurestenii de la Negative Core Project au deschis seara chiar la 19.00, multumindu-i si pe carcotasii ca mine, care de fiecare data au de comentat despre nerespectarea programului. Desi stiam de cateva zile ca vocalistul Filip are o stare de sanatate incompatibila cu cantatul, am constatat ca omul a facut tot posibilul sa nu dezamageasca pe nimeni, ba chiar a facut si glume pe marginea starii sale de raceala. Lumea abia se aduna pe parcursul cantarii lor, prilej pentru alte ironii la adresa publicului “numeros”. Una peste alta, Negative Core Project si-au dus la capat cu succes misiunea de incalzire a spectatorilor, abordand piese precum: “Intro”, “Rotten”, “Blood God”, “MotherFucker”, “Defector”, “OutBURST”, “Unholy”, precum si un cover Sepultura, si anume “Roots”. O surpriza a fost piesa “Pride”, pe care trupa de death/thrash a cantat-o alaturi de Cristina, vocalista de la Psychogod.
A fost prima oara cand am auzit-o pe Cristina, dar mi-am notat sa ma prezint la urmatorul concertul al trupei din care face parte, pentru ca e o bucurie sa vezi ca o femeie poate canta atat de bine cu o voce de death. Nu de alta, dar sunt prea multe domnisorele prin trupe de rock, si de la noi, si de afara, care nu sunt in stare sa cante ca lumea nici cu voce clean.

Grimegod, pe care nu-i mai vazusem de vreo patru ani si mai bine, mai exact din deschiderea concertului Tiamat din Bucuresti, au intrat pe scena dupa o scurta pauza. Atunci mi-au placut, desi nu m-am numarat niciodata printre ascultatorii lor fideli, si la fel s-a intamplat si acum. Tibor – voce, Tilo – chitara, Jetu – chitara, Oribilu – Bass, Alex – tobe au avut sambata seara un show care a facut publicul sa se miste, desi numarul celor adunati tot nu crescuse semnificativ. Insa aradenii, care in 2011 implinesc 20 de ani ca trupa, si-au vazut de treaba, ca doar venisera sa cante, nu sa numere oamenii.

Aparitia pe scena a brasovenilor black/death de la Indian Fall a urmat dupa o alta pauza necesara schimbarii instrumentelor. Fara a incerca sa fac vreo separare in defavoarea cuiva, mai ales ca toti muzicienii care ne-au intretinut sambata sunt talentati si dedicati, am avut cumva impresia ca odata cu intrarea pe scena a brasovenilor s-a facut trecerea la un alt nivel de apropiere fata de spectatori. Publicul se largise si se trasese mai aproape de scena, desi nu inteleg de ce tendinta este de pastrare a unei distante considerabile, pe care trupele sa fie nevoite sa o scurteze oarecum fortat. In orice caz, Indian Fall ne-au cantat si piese de pe ultimul lor produs muzical, “Fear: 4 Stages”, aparut anul trecut, precum si de pe “Seasons in Equilibrium” din 2009. Nu-i mai vazusem niciodata impreuna cu George (tobe), Radu (chitara si voce) si Djeeckx (voce), cei mai noi membri, dar e clar ca trupa s-a sudat si suna foarte bine.

Avatar, pe care ii vede omul rar, dar bine, s-au apucat si ei de treaba dupa o alta pauza, care parea ca nu se mai sfarseste. Daca e sa caracterizezi concertul lor de pe 12 februarie, cuvantul cel mai potrivit este “energie”, craiovenii aratand o mare bucurie de a fi pe scena si instigand publicul la miscare. Desi au cantat fara al doilea chitarist, care lipsea motivat, nu s-a simtit o diferenta foarte mare in ceea ce priveste felul in care au sunat piesele. Ca tot am ajuns la piese, au inceput cu “Manifest of Sick”, o compozitie pe care o canta des, desi nu apare pe vreun album al trupei si au continuat cu altele de pe ultimul lor disc, “Subjects of the Same Suffering” – pe care nu stiu sa vi le spun in ordine, desi la un moment dat i-am sustras playlistul lui Marius (voce) si am studiat problema. Sigur este ca le-au cantat pe toate de pe SSS, mai putin “Smile of the Bellringer” si au incheiat cu o piesa noua cu titlul “Behemoth”.
De fapt, au incheiat este impropriu spus, pentru ca publicul (dintre care unii chiar se manifestasera “foarte fizic” in primele randuri) i-a chemat la bis si asa am auzit din nou si “My Fortress is Down” si “Neverending Eclipse”. Intre piese, Marius nu a ratat nici el ocazia de a sublinia numarul relativ redus al celor prezenti, adaugand totusi ca au ramas la concert doar “cei mai buni”, carora nu a omis sa le multumeasca.

Foto: Vlad Toma

[album: http://www.4arte.ro/wp-content/plugins/dm-albums/dm-albums.php?currdir=/wp-content/uploads/dm-albums/4wings/]