Volumul “Hitler, germanii si solutia finala” de Ian Kershaw, aparut anul acesta la Editura Meteor Press, in colectia Istorie, relateaza intr-o maniera detaliata fapte concrete despre cel pe care istoria il retine pentru ororile Holocaust-ului, dar si despre Germania si atitudinea pe care a avut-o populatia tarii in timpul conducerii lui Hitler vizavi de actele politice ale acestuia.

Autorul a adunat in acest volum structurat in patru capitole mari (”Hitler si solutia finala”, “Opinia populara si evreii din Germania nazista”, “Solutia finala in istoriografie” si “Unicitatea nazismului”) o serie de eseuri scrise de-a lungul mai multor ani, in care a cercetat in amanunt nazismul, rolul pe care l-a avut Hitler in ceea ce priveste decizia exterminarii evreilor si felul in care germanii aflati sub regimul totalitar impus de Führer au reactionat la hotararile luate de acesta. Autorul nu se fereste de statistici, tabele si citate din diverse discursuri ale nazistilor, din declaratii ale diverselor persoane arestate sau din acte oficiale. La finalul fiecarui eseu sunt trecute cu rigurozitate toate referintele bibliografice, precum si explicatii ale unor puncte din textele eseurilor.

Dar cate dintre deciziile groaznice care s-au luat in privinta evreilor i-au apartinut cu adevarat lui Hitler? Cate ordine au plecat direct de la el si cate au fost “presupuse” de oamenii din subordinea lui, care au actionat de multe ori conform principiilor lui Hitler, nu conform ordinelor directe? Cati dintre germani au fost indiferenti la politica dusa de liderul nazist impotriva evreilor si cati au crezut in politica lui, cati s-au lasat sedusi de charisma lui si de asa-zisele sale realizari? Raspunsurile pentru aceste intrebari si multe alte informatii poate surprinzatoare pentru cei care nu au aprofundat aceasta parte neagra a istoriei germane se regasesc in paginile cartii lui Kershaw. “Cea mai mare realizare a propagandei naziste – lucru crezut chiar de Goebbels – a fost crearea “mitului Führerului”. Acest lucru nu este insa decat in parte adevarat. Imaginea supradimensionata a Führerului n-a fost numai un produs propagandistic bagat pe gat populatiei, ci si, in mare masura, rezultatul asteptarilor de salvare nationala ale populatiei naive, asteptari care urmau sa fie implinite de un viitor “mare lider”.” (Ian Kershaw)

Desi gaseste cateva asemanari intre nazism si comunism, ambele fiind regimuri totalitare, sau intre nazism si fascism in ceea ce priveste formele de organizare si metodele de mobilizare a maselor, autorul incearca sa scoata la iveala si caracteristici unice ale regimului hitlerist: “Personalitatea lui Hitler a fost, desigur, o componenta vitala a unicitatii nazismului. Cine ar nega asta? Insa hotarator pentru radicalismul neingradit si capacitatea distructiva nelimitata a nazismului a fost altceva: pozitia de lider a lui Hitler si stilul de conducere adoptat de el.” Spre final, Kershaw ajunge cu analiza violentelor pana in zilele noastre, punand in discutie problema terorismului si concluzionand ca e greu de imaginat ca vom mai ajunge vreodata la ororile din prima jumatate a secolului al XX-lea. Si totusi…