Bogdan Hrib: “In “Ucideti generalul” e un tipat de revolta”

Bogdan Hrib – scriitor, jurnalist si, nu in ultimul rand, director al Editurii Tritonic – isi lanseaza pe 29 martie volumul “Ucideti generalul”, prilej numai bun de a-l descoase in legatura cu acest roman, cu lansarea, dar si cu autorii care l-au influentat si cu planurile de viitor.

De unde a pornit ideea romanului “Ucideti generalul” si cat v-a luat sa o puneti pe hartie, in forma finala?

Ideile au fost mai multe. Amintirile care ma… (cum era melodia aia?) Apoi criza! Aceasta mareata criza ce a reusit sa ne exaspereze pe toti, pe mine si mai ales pe Stelian Munteanu. Datoriile tot mai multe… A fost un complex de imprejurari nefericite care au dus la un deznodamant fericit – scrierea romanului. Am lucrat cam sapte luni, fara pauza. O ideea vaga aveam cam de prin 2009… Dar am lucrat sustinut abia din mai 2010. Am terminat pe 31decembrie, putin inainte de Revelion…

Volumul este subintitulat “Al patrulea roman din seria Stelian Munteanu”, dar ati declarat intr-un interviu ca v-ati cam saturat de acest personaj. Ce aveti de gand cu el pe viitor, il ucideti, il dati disparut in misiune…?

Intr-un alt interviu am declarat ca il voi scoate la pensie dupa o duzina de romane. Sincer, mi-este foarte greu sa spun acum exact ce voi face. Din punct de vedere al marketing-ului… (cum zic ai mei colegi!) ar trebui sa-l duc mai departe multa vreme. Cel putin pana vor simti ca publicul s-a saturat de el… Deocamdata pot promite ca va exista si un al cincilea roman cu Stelian, Toni Demetriade, Sofia Matei si, mai ales, ex-KGB-istul Misa Puskin.

Prin ce considerati ca se remarca acest personaj, care sunt punctele lui tari prin care sa se inregistreze in mintea cititorului?

Nu cred ca are si nici nu cred ca ar trebui sa aiba puncte tari. Nu am vrut sa inventez un super erou. In “Somalia, mon amour” trage cu arma si nu nimereste nimic, in “Filiera greceasca” sau “Blestemul manuscrisului” nu trage deloc. Cred ca este un tip normal, repezit, curios, cu un pic de umor, cu nervi si frustrari, un cititor pasionat, un calator, dar si un familist… repet, sper ca e un om normal, un personaj credibil, nu un erou de benzi desenate.

In general, un scriitor de fictiune prefera ca misterul sa pluteasca asupra surselor sale de inspiratie, dar cam cat de mult seamana autorul cu Stelian? Pentru ca asemanari superficiale exista, chiar si pentru un cititor care nu va cunoaste decat de pe internet…

Greu de spus cat de mult. Sunt diferiti, foarte diferiti. Eu, de exemplu, nu as trage cu o arma cu luneta in nimeni… Amintirile lor pot semana pana la un punct, amandoi au trait pe vremea lui Ceausescu. Dar lasand rasfatul la o parte, amintirile sunt si ale mele, dar si ale altora. Am stiut sa ascult si sa tin minte. Toate personajele au ceva din autorul cartii. De ce nu ma intrebati cat de mult seman cu Demetriade sau cu Puskin sau cu Steiner? La fiecare am pus ceva din mine si multe altele de la altii sau din imaginatie. Cred ca e cel mai bine sa pastram misterul si sa lasam cititorii sa judece si sa cantareasca. Un bun amic, citind “Blestemul manuscrisului”, m-a intrebat: “Auzi, dar personajul Cutare nu e profesorul X?” I-am raspuns: “Poate ca da, dar ofiterul Icsulescu nu cumva esti tu?” N-a mai zis nimic…

Cartea se lanseaza pe 29 martie, la Cafepedia Romana din Bucuresti. La ce sa se astepte cititorii care vor veni la intalnire? Va intreb pentru ca uneori, pe la evenimentele editurii Tritonic se mai lasa cu razii, cu arestari…

Simplu. Totul pasnic. Cartea e suficient de violenta. Doar croasante, apa si cafea. Poate un paharel de vodca, asa, ca in armata… Incerc sa nu avem prea multi sniperi pe blocurile din jur. Sau poate ca…

Munca unui director de editura nu se termina niciodata, dar se pare ca pentru unii nu e de ajuns. Cand mai gasiti timp si pentru scris?

Da, munca de director nu se termina niciodata, administratia si… sora ei, birocratia imi scot peri albi. Nu glumesc, in ultimul an, am reusit (cu ghilemele de rigoare!) sa albesc. Si de aceea ma tund scurt. Scrisul este salvarea. Acolo pot fi eu in lumea mea. “Somalia, mon amour” a fost prima evadare. Una destul de exotica. Acum in “Ucideti generalul” nu e numai o evadare, cred ca e si un tipat de revolta, de exasperare, de disperare… Asadar imi gasesc timp pentru ca trebuie! Si mai ales pentru ca scriu cu o pofta ne-mai-po-me-ni-ta!

Cine v-a fost cel mai mare sustinator cand v-ati apucat de scris romane?

De multi ani, vreo 30 si ceva, fidelii mei sustinatori si cititori sunt parintii mei… Apoi prietenii mai vechi si mai noi. Fiica si sotia mea sunt foarte incantate de mine cand le povestesc vreun capitol nou… Vreti nume? George Arion e mentorul meu, nu ratez niciodata, cand trec pe langa biroul lui, sa bag un cap si sa-l mai bazai cu vreo idee. Alexandru Arion ma sustine si imi accepta isteriile. Bogdan Teodorescu este un partener de conversatie extrem de placut si foarte, foarte instruit, are o minte enciclopedica si o rigoare inginereasca. Ar mai fi multi oameni care imi sunt foarte aproape, pe toti ii bat la cap cu ideile mele, le povestesc scene din carti sau ii intreb tot felul de prostii… Cei care ma cunosc bine, ma accepta si ma ajuta. Sunt multi, nu foarte, dar suficienti. Le multumesc inca o data… Tuturor!

Ce autor v-a influentat cariera scriitoriceasca?

Nu-mi dau seama daca mi-au influentat-o direct. Sper ca stilurile noastre sa nu semene. Dar i-am citit si i-am apreciat foarte mult. Probabil ca asta a lasat si ceva urme. Cum ziceam mai sus, dintre romani George Arion si Bogdan Teodorescu. Dintre clasicii straini Raymond Chandler si Agatha Christie.

Se spune ca geniul reprezinta 1 % inspiratie si 99 % transpiratie. Credeti ca oricine poate scrie, daca urmeaza niste reguli si daca participa la ateliere de scriere creativa sau talentul e innascut?

Oricine poate scrie orice… Dar de aici si pana la literatura sau pana la calitate, rigoare, stil si multe altele, e distanta mare. Talentul vine de undeva din interior, dar nu stiu daca te nasti cu el. Poate e doar o aplecare, un fior, apoi cu timpul poti dezvolta aceasta mica vraja personala. Nu stiu care este reteta. Pot insa, fara nici o retinere, sa declar ca munca este extrem de importanta, multa si grea. Perseverenta e necesara. Rigoarea si disciplina… Cred ca e vorba de 99% transpiratie, 89% inspiratie, 79% experienta personala, 69% cultura generala, 59% determinare si tot asa. Desigur, glumesc. Nu stiu care sunt procentele exacte. E pe incercate!

La ce lucrati in prezent, ce ne mai pregatiti din punct de vedere literar?

Incerc de multa vreme sa ma impac cu ideea de a trimite spre publicare (si nu la Crime Scene sau Tritonic!) un volum de povestiri SF. Sper sa reusesc in acest an. Apoi, fac o indiscretie si va declar ca George Arion a zis ca incearca sa scrie doua romane pe an. Nu pot sa-l las singur, din admiratie si din invidie! Lucrez la al cincilea volum din seria Stelian Munteanu, asa cum am scris si mai sus, se numeste (poate provizoriu) “Hasis”. Actiunea va avea loc in Orasul liber Christiania din Copenhaga… Nu spun mai multe, e surpriza…

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *