Cu mai bine de un an in urma am primit o propunere de la Editura Tritonic, aceea de a deveni parteneri de promovare a unui roman. Timpul a trecut, insa, aparitia romanului cu pricina a fost amanata, asa ca directorul Editurii Tritonic, Bogdan Hrib, ne-a propus un alt roman, scris chiar de dumnealui, care se pregatea sa vada lumina zilei in aceasta primavara: “Ucideti generalul”. L-am parcurs cu atentie – desi, stiind cum scrie Bogdan Hrib, banuiam ca va fi ceva demn atat de citit, cat si de recomandat – si acum, la aproape doua saptamani de cand a fost lansat, am ajuns in sfarsit sa povestesc si altora despre el.

Cartea este compusa din doua parti, fiecare avand drept motto cate un citat din Naom Chomsky si Winston Churchill, legate de eroi si de adevar. Prima parte, cea cu eroii, ni-l aduce in prim-plan pe jurnalistul si editorul Stelian Munteanu, care nu este lasat sa-si vada de viata cum crede el de cuviinta, ci incape din nou pe mana unor personaje care ii fac oferte pe care nu le poate refuza. Cum iubita lui este departe, la Londra, iar banii nu par sa-l dea afara din casa, Stelian accepta mai intai o arma performanta si apoi un set de antrenamente, stiind ca intr-o zi i se va cere sa-si foloseasca atat arsenalul, cat si pregatirea. Insa nu se asteapta ca misiunea lui sa fie aceea de a-l ucide chiar pe generalul Simionescu, fostul sau superior din timpul armatei. Autorul alterneaza planul trecutului cu cel al prezentului, plimbandu-ne atat printre amintile vechi ale lui Stelian, cat si printre peripetiile sale din anul 2010.

Alunecand pe panta amintirilor, Stelian se intoarce cu gandul in anii copilariei, trecand rapid peste liceu si ajungand la momentul incorporarii. Ne face cunostinta apoi cu toate chinurile suferite in armata, descriind cu lux de amanunte conditiile de viata si felul in care trebuia sa ai grija ce faci, ce vorbesti si cu cine, fara sa uite sa puncteze intalnirea cu Gheorghe Simionescu. Acesta, desi tot un “APV-ist”, la urma urmei, se diferentia cumva de masa de superiori sfertodocti si grobieni care ii supuneau pe recruti la tot felul de incercari. S-ar parea chiar ca omul a avut si un soi de respect pentru Stelian, castigandu-si la randul sau, un oarecare respect si din partea acestuia. In prezent, Stelian, pe de o parte, o cunoaste pe fiica lui Simionescu, Diana, care ii cere sa-i publice amintirile tatalui sau, iar pe de alta parte se vede nevoit ca, in schimbul unei sume frumusele sa il lichideze pe general. Pentru ca, evident, existau anumite persoane care se temeau de cartea ce urma sa apara.

Partea a doua, cea despre adevar, il gaseste pe Stelian in arestul politiei din Viena, pentru o fapta pe care nu a comis-o. Dar, pentru ca e vorba de adevar, acesta incepe sa isi croiasca drum spre suprafata, desi, pana la urma, doar unii vor fi cei care vor putea sa se bucure de el. Pentru ca adevarul nu e un bun al tuturor, ci numai al celor care si-l permit…

Primele capitole ale primei parti, ca sa zic asa, nu mi-au placut foarte mult, pe de o parte pentru ca scriitura mi s-a parut oarecum fortata, greoaie, si pe de alta parte pentru ca amintirile din armata nu erau dintre cele frumoase si trezeau o stare de angoasa (probabil ca nici autorului nu i-a fost prea usor sa le retraiasca punandu-le pe hartie). Totusi, aceasta prima parte face din roman unul cu valoare istorica, bazat pe fapte reale, pentru ca surprinde si explozia de la Cernobal, vazuta dintr-o unitate militara din Buzau, precum si felul in care au actionat autoritatile romane in urma acestui dezastru cu consecinte tragice.

Insa, dupa ce inceteaza amintirile din armata, actiunea curge foarte firesc, ca un suvoi care aproape te ineaca. Intamplarile se deruleaza alert si te pomenesti prins in plasa povestilor – atat a celei care implica uciderea generalului, cat si in cea care arunca o privire in intimitatea lui Stelian Munteanu cel indragostit, cel care ii duce dorul iubitei sale si care rezista eroic atractiei pe care o simte vrand-nevrand pentru Diana, frumoasa fiica a generalului.

Insa Diana nu este chiar ceea ce pare si povestea tinerei apare si ea ca una surprinzatoare si dureroasa. Acest personaj feminin, care parea animat de anumite teluri, isi va arunca spre final masca si va deveni cu totul altcineva. Prin aceasta revelatie, actiunea capata o bila alba, pentru ca in mod sigur nimeni nu se asteapta ca adevarul sa fie atat de departe de ceea ce ne imaginaseram cu totii. Generalul va arata ca nici el nu este ceea ce se credea, iar Stelian… ei bine, Stelian va reusi sa scape intreg si de data asta si, in plus, va face si un mare pas in viata sa personala. Daca linistea va cobori cu adevarat peste viata lui sau daca autorul va decide sa-l implice din nou in cine stie ce aventuri pe care acesta clar nu si le doreste, dar nu le poate refuza, doar viitorul ne va spune.