Editura Tritonic a lansat acum cateva luni volumul “Documentarea in jurnalism”, coordonat de Prof. univ. dr. Ilie Rad. Pe langa adevarate lectii despre ceea ce inseamna documentarea in munca unui ziarist, cartea contine si exemple reale mai serioase sau mai amuzante despre ce consecinte poate avea o buna, respectiv o proasta documentare.

Volumul reuneste o serie de conferinte, dar si de articole scrise de ziaristi, profesori de jurnalism sau scriitori si critici literari, care aduc in prim-plan diversele aspecte ale documentarii in presa scrisa, tv si radio, din diferite perioade temporale, incluzand atat vremurile contemporane, cat si epoci apuse.

Cartea nu este scrisa intr-un spirit didactic si auster, constituindu-se mai degraba intr-o lectura pitoreasca, datorata si faptului ca exista mai multi autori care si-au adus contributia si fiecare are vocea lui distincta. Volumul nu le este util doar studentilor la Jurnalism (desi ei sunt primii care ar trebui sa il citeasca) sau profesionistilor din mass-media, ci poate fi o lectura placuta si pentru persoane care nu lucreaza in domeniu, dar sunt interesate de felul in care se facea si se face documentarea in Jurnalism si de consecintele pe care aceasta actiune il are asupra produselor mediatice care ajung la publicul larg.

Printre cei care au contribuit cu materiale la alcatuirea acestui volum se numara: jurnalista Lucia Hossu-Longin, care scrie despre documentarea pentru “Memorialul Durerii”, serialul difuzat la TVR incepand din 1992; academicianul Nicolae Manolescu, autor al unui material despre un articol despre dezinformare de tipul “Telefonul fara fir”; criticul literar Alex Stefanescu, prezent cu un fragment dintr-o conferinta despre ziarele comuniste, in care nu adevarul era cel care conta, ci “se crea in permanent fictiune”; jurnalistul Robert Turcescu, cel care pune accentul pe faptul ca un bun ziarist trebuie sa se documenteze in permanenta; Prof. Univ. Dr. Ion Dur, care – deloc surprinzator pentru aceia dintre noi care i-am fost studenti – scrie foarte inspirat despre felul in care se documenta Eminescu-gazetarul; Dr. Nicolae Melinescu, care ia in discutie verificarea atenta a informatiilor obtinute de un ziarist inainte de a le publica.

Mergand pe observatia ca, in ultimii 20 de ani, foarte multi ziaristi se documenteaza superficial sau deloc, preferand sa fie primii care publica o noutate, chiar daca nu e verificata si analizata, Ilie Rad considera ca e nevoie sa li aminteasca tuturor importanta acestor actiuni: “O lucrare dedicata documentarii este cu atat mai necesara azi, cand traim intr-o lume in care, cum spunea Dorin Tudoran, “marketingul face legea – spui orice, ca sa vinzi marfa”, iar Ratingul (respectiv Tirajul) este noul Zeu caruia i se inchina majoritatea institutiilor de presa. De aceea caracterul polemic al cartii este unul implicit, oferind si o alternative: ar fi bine ca mass-media din Romania sa preia modelul german, practicat la revista Der Spiegel: Sa se renunte mai degraba la informatie, decat sa se riste o raportare falsa!”