“Fortareata nebunilor” de George Arion este o carte care mi-a placut foarte mult si despre care am scris cate ceva aici, cum m-am priceput mai bine. Nu mica mi-a fost mirarea cand, saptamana trecuta, am primit un mail de la autorul insusi, care imi aprecia articolul, pe motiv ca am inteles foarte bine mesajul cartii. Dupa ce mi-am revenit din surprindere, mi-am amintit ca aveam in plan un interviu cu dumnealui, asa ca am profitat de aceasta ocazie ca sa-i adresez cateva intrebari legate de volumul nou aparut, dar si de ce mai pregateste pe viitor.

Ati lansat, de curand, “Fortareata nebunilor”, volum in care personajul principal este Andrei Mladin, prezent in alte patru dintre romanele dumneavoastra. Cum i-ati convinge pe cei care nici nu v-au citit pana acum si nici nu-l cunosc pe Mladin, ca “Fortareata nebunilor” merita citita?

Le-as spune doar atat: “Fortareata nebunilor” este un thriller cu nimic mai prejos decat orice alt thriller american de succes, sau din orice alta parte a lumii. Iar Andrei Mladin este un erou cu mult mai complex decat multe personaje pe care le propun confratii mei afirmati in genul mystery&thriller de pe alte meridiane.

In cadrul lansarii din 5 aprilie, doamna Daniela Zeca spunea ca asteapta o marturisire din partea dvs cum ca Andrei Mladin=George Arion. In afara de profesie, ce trasaturi i-ati imprumutat personajului dvs?

Infatisare, mod de exprimare, tabieturi, dragostea pentru cultura, pasiunea pentru baschet si sexul frumos… Ma rog, nu chiar in ordinea asta… Impletirea hazului cu gravitatea… Nici mie si nici lui nu ne plac grosolania, vulgaritatea, minciuna, nedreptatile din jurul nostru… Avem multe puncte comune, dar nu ne suprapunem perfect. Uneori ma amuz si imi spun ca sunt o copie mai putin izbutita a eroului meu.

Cat la suta dintre evenimentele din “Fortareata nebunilor” sunt perfect reale sau inspirate din cazuri reale si cat dintre ele total imaginare?

N-am sa cad in capcana unei astfel de intrebari. Asa cum se afirma si la inceputul cartii, “…ea se supune legilor fictiunii. Prin urmare, oricine incearca s-o suprapuna realitatii, comite o greseala de neiertat.”

Spuneati intr-un interviu ca un scriitor trebuie sa scrie despre ce stie el mai bine. In carte vorbiti despre controlul mintii si despre o societate secreta care practica acest control prin mijloace pline de cruzime. Cum v-ati intalnit cu aceasta tema?

M-am intalnit cu aceasta tema inca din copilarie, cand la gradinita mi s-a spus ca m-am nascut in cea mai frumoasa dintre oranduiri si ca vecinul de la rasarit ne este cel mai bun prieten. De-a lungul anilor am intalnit multe alte forme de incercari de control al mintii. La astfel de tentative asistam zilnic.

Dumneavoastra credeti in conspiratii?

Prin anii ‘50, americanii desfasurau un program secret cu ajutorul avioanelor U2. Acestea zburau deasupra teritoriilor inamice si fotografiau instalatiile militare. In 1960, un astfel de avion a fost doborat deasupra Uniunii Sovietice. Imediat americanii au afirmat ca era vorba de un zbor cu scop meteorologic. Rusii i-au lasat cateva zile sa trancaneasca vrute si nevrute. Apoi l-au prezentat pe pilotul Gary Powers care a recunoscut ca se afla in misiune de spionaj. Si resturile aparatului sau au putut fi studiate la sol – n-aveau nici o legatura cu meteorologia. Daca n-ar fi existat probe zdrobitoare, asupra episodului respectiv ar fi planat suspiciuni si ar mai fi fost o piesa din dosarul urias al teoriei conspiratiei. Da, cred in aceasta teorie – la Roswell, chiar daca n-au fost niste “omuleti verzi”, s-a intamplat ceva nestiut nici pana in ziua de azi, pe Kennedy nu l-a omorat Oswald – sau nu numai el, si, venind in zilele noastre, povestea lui Dominique Strauss-Kahn e cusuta cu ata alba, omul – nefiind usa de biserica – ar fi putut sa cada de multa vreme, dar a fost eliminat in momentul care a convenit cel mai mult unora.

Dintre cele cinci titluri in care apare Andrei Mladin care va este cel mai drag si de ce?

Intr-adevar, sunt cinci titluri – “Atac in biblioteca”, “Profesionistul”, “Trucaj”, “Pe ce picior dansati?”, “Fortareata nebunilor” – dar numai primul si ultimul sunt romane, celelalte trei volume includ cate doua sau trei nuvele. Cu exceptia romanului recent aparut, pe celelalte le-am inclus in “Detectiv fara voie” – integrala Andrei Mladin. Fiecare naratiune il prezinta pe eroul meu intr-o alta ipostaza. Mi-e greu sa o aleg pe una sau pe alta dintre ele, asa cum un parinte isi iubeste deopotriva odraslele.

Personajul dvs face ce face si se intoarce in trecut. Ca sa ne referim si noi la trecut, cum va documentati pentru cartile dvs inainte de ’89 si cum va documentati astazi, ce s-a schimbat in obiceiurile dvs?

Astazi culeg informatii si de pe net. Dar cartile mele sunt mai mult consemnarea unor trairi – pentru a le afla e destul sa fiu atent la trairile mele si ale altora. Documentarea joaca un rol secundar.

Nostalgiile lui Andrei Mladin le-am regasit in carte. Nostalgiile lui George Arion care sunt?

Nostalgiile lui Mladin plus multe altele. De pilda, as vrea sa mai am curajul sa strabat parcul Herastrau noaptea.

Spuneati anul trecut ca vreti sa scrieti 200 de povestiri politiste. Ce record vreti sa bateti si la ce numar ati ajuns cu aceste povestiri?

Daca doream sa bat vreun record, ajungeam de mult la cota de 200 de povestiri. Dar haideti sa numaram cate sunt pana acum: 99 in volumul “Anchetele unui detectiv singur”, 34 in “Crimele din Barintown”, 22 in “Crime sofisticate”… Toate au aparut, mai intai, in cadrul unor rubrici pe care le-am avut prin ziare si reviste. Daca o sa-mi mai propuna cineva o rubrica de povestiri politiste, o sa mai abordez genul scurt.

Stiu ca va place muzica simfonica. Cum va influenteaza ea scrisul? Sau e o pasiune de care va ocupati cand nu scrieti?

Intr-adevar, imi place muzica simfonica, dar nu numai ea. Liana Alexandra, care a compus opera “In labirint” – singura opera politista de la noi – pornind de la un text al meu cu Andrei Mladin, a descoperit o anumita muzicalitate in frazele din proza mea. Dar n-ascult muzica atunci cand scriu.

Pentru ce film v-ar fi placut sa scrieti scenariul?

Nu stiu daca am inteles bine intrebarea. Daca va referiti la filme care deja au fost realizate, n-ar avea nici un rost sa regret ca n-am fost eu scenaristul, e vorba de ideile altcuiva, de trairile altcuiva. Dar mi-ar placea sa-mi propuna cineva sa scriu un scenariu dupa “Fortareata nebunilor”. E singurul text cu Mladin care n-a fost transpus pentru micul sau marele ecran.

A trecut ceva vreme de cand n-ati mai publicat un volum de versuri. Nu va e dor de poezie?

Inca nu mi-e dor sa mai scriu poezii. Dar mi-e dor de tanarul George Arion care scria versuri.

Ca tot se apropie Salonul de carte Bookfest 2011, va rog sa-mi spuneti ce le pregatiti cititorilor dvs. cu ocazia acestui eveniment si ce planuri mai are romancierul de thrillere George Arion pentru viitorul apropiat.

Ii asigur pe cititorii mei ca voi fi prezent la acest eveniment si ca-mi va face placere sa ma intalnesc si sa discut cu ei. Ca sa-i atrag la standul Crime Scene Publishing, locul in care ma vor putea gasi, lor le voi destainui din proiectele mele. Totusi, pentru ca ati avut rabdarea sa-mi puneti aceste intrebari si pentru ca ati scris cu aplicatie despre “Fortareata nebunilor”, va destainui ca astept cu nerabdare ca romanul meu “Atac in biblioteca” sa apara in limba engleza. Lansarea va avea loc in noiembrie, anul acesta, la Londra.