Am citit “Spioni in arsita” intr-un parc, intinsa pe iarba, intre zgomotul facut de mingea “cu elastic” lovita cu racheta de un tenisman solitar si cel produs de o alta minge, mai mare, aruncata de doua adolescente de la una la alta. Cu toate acestea, nimic nu mi-a putut tulbura lectura, pentru ca volumul lui George Arion m-a retinut cu un gest ferm in lumea literelor, pana la final.

Desi titlul v-ar putea indica faptul ca tocmai ati pus mana pe un thriller, iar coperta care infatiseaza un pistol intins pe o bucata de asfalt ar confirma presupozitia, “Spioni in arsita” e un volum politist si nu prea. Sigur ca la suprafata o sa va intalniti cu agenti secreti in misiuni si mai secrete, o sa dati peste conspiratii care ajung la nivel international, ba chiar o sa va sara in ochi si niste crime, rapiri si urmariri.

Insa, pe acest fundal intunecat al actiunii care se petrece in statiunea egipteana Sharm El Sheikh, se scrie, se rescrie, de fapt, o poveste de dragoste, o poveste intrerupta brusc intr-un trecut care pare ireal si care isi arata din nou ghearele, cand personajele se reintalnesc in jurul varstei de 50 de ani. Iubirea ingropata, fortata la disparitie, care i-a legat in adolescenta pe agentul roman Claudiu Ropan si pe agenta israeliana Ella Camo ii conduce pe cei doi (reuniti de o misiune comuna) printre amintiri, printr-un trecut in care suferinta inca nu se inventase si in care iubirea dintre ei era tot ce ii interesa.

Regimul comunist al anilor ’60, cu informatorii lui si cu serviciile secrete, precum si emigrarea evreilor persecutati, cu toate actele dificile care decurgeau din aceasta actiune sunt subliniate prin discutiile dintre Ella si Claudiu sau prin amintirile barbatului. Intorcand de multe ori carma actiunii spre trecut, autorul ne pune in tema si cu modul in care Claudiu a ajuns spion si cu motivele pentru care Ella a trebuit sa-l paraseasca si sa nu-l mai contacteze. Dar, pe langa faptele concrete pe care le aflam, din randurile cartii se desprind emotiile traite de cele doua personaje, fericirea, durerea, furia, socul reintalnirii, regretele, dorinta tulbure de reconciliere care apare, dublata insa de neincredere si suspiciuni.

“- Eu ce sa-ti daruiesc?
– Tu mi-ai daruit ce nu mi-a daruit nimeni: clipele cele mai frumoase din viata, la care m-am gandit de mii si mii de ori, atunci cand imi era bine si atunci cand imi era rau. Nimeni in afara de tine nu mi-a facut cadou clipe de viata mai minunate.”


Fara aceasta iubire, fara aceste emotii care plutesc pe deasupra tuturor actiunilor, poate ca “Spioni in arsita” nu ar fi fost decat inca o carte cu agenti secreti si misiuni periculoase. Asa, insa, n-ai cum sa nu te lasi atins de povestea lui Claudiu si a Ellei, recunoscandu-le, poate, suferintele si ezitarile, identificandu-te, poate, cu unul dintre ei, cazand la randul tau pe o panta a amintirilor cu iubiri pierdute pentru totdeauna, pomenindu-te ca speri intr-o regasire a sentimentelor personale uitate undeva in trecut, intr-o revenire, intr-o minune sau, de ce nu, apreciind norocul afectiv pe care tu l-ai avut, iar personajele nu. Din acest motiv, al povestii de iubire, am citit cu drag si cu tristete in acelasi timp micul volum (subintitulat “thriller inspirat din fapte reale”), pe care, daca v-am facut curiosi, il puteti gasi de cumparat pe site-ul Editurii Tritonic, in colectia Thriller.