Ne plimbam din nou pe Strada Fictiunii, calatorind de aceasta data prin “Orasele invizibile” construite de Italo Calvino si aduse in fata cititorilor prin intermediul a doua celebre personaje istorice: Marco Polo si Kubilai Han. Cei doi protagonisti dezbat intr-un dialog metaforic tema orasului vazut ca un complex de trasaturi accentuate de misterele feminine.

Pornind de la exemplul de memorialistica de calatorie “Il Milione” initiat de Marco Polo, Italo Calvino concepe o serie de scrieri sub forma unor prezentari unite prin teme si motive comune. Toate acestea sunt incadrate in rama discutiilor imaginare dintre cunoscutul explorator venetian si Kubilai, capetenie a tatarilor si urmas al lui Gingis Han.

Modul de asezare a textelor aminteste de stilul mostenit de la Boccaccio, iar structura arhitecturala a intregii colectii de relatari solicita interpretari numerologice: cincizeci si cinci de orase in noua capitole, fiecare a cate cinci prezentari, cu exceptia primului si ultimului care contin un numar dublu de texte. Scrierile sunt inchegate prin titluri care se repeta precum “Orasele si memoria”, Orasele si dorinta”, “Orasele si cerul” din care reies metaforele asociate oraselor, ilustrand atmosfera citadina si evolutia ei pana in zilele noastre precum, dar si complexitatea femeii cu care este asociata fiecare urbe.

Complicate, marete si decazute, inchipuite cu nume de femei (Ersilia, Eutrope, Zenobia, Isaura, Pirra, Fillide si nu numai), orasele sunt metamorfoze si ipostaze ale femeii, dar si personificari ale realitatii urbane, fara a le putea identifica cu certitudine in real. Orase magice, nevazute si neinchipuite de altii, metropolele-femei ale celor doi protagonisti se afla la intersectia imaginatiilor acestora, in informatiile adunate de ei in calatorii si trasmise in asa fel incat par a anticipa viitorul unor locuri deja existente. Ca un ambasador, Marco Polo ii prezinta lui Kubilai drept amintiri cetatile prin care a trecut, dar de fapt prin care si-a imaginat ca a trecut sau si-ar fi dorit sa treaca. Iar hanul ii raspunde asumandu-si adevarul si decriptand povestirile: “Orasele tale nu exista. Poate n-au existat niciodata. Cu siguranta n-au sa mai existe.” Un singur oras este real, insa despre el Polo evita sa vorbeasca, pastrandu-l ca pe o comoara personala: Venetia natala. Totusi, in arhitectura fiecarui loc este inclusa o particica din acest oras al oraselor, iar Marco spune: “De fiecare data cand descriu un oras, spun ceva despre Venetia.”

Fara a fi o carte usor de inteles, proiectul lui Italo Calvino incita la intelegere si interpretare, dand frau liber imaginatiei cititorilor, fie ca vor fi incantati de stilul italian, fie ca vor fi intrigati de asocierea oras-femeie si de complexitatea comuna acestora sau de ironia fina ce scapa printre randurile unora dintre descrieri.