Daca faceti Turul Contemporan pe Strada Fictiunii de la Editura Allfa, o sa ajungeti la un moment dat si in “Magazinul de sinucideri” al romancierului francez Jean Teulé. Localizat in Cartierul Religiilor Uitate, bizarul magazin al familiei Tuvache contine toate metodele de plecare pe lumea cealalta, dupa gustul clientului…

Cu o actiune care se petrece intr-un viitor dominat de nenorociri si depresii, cand oamenii care vor sa-si puna capat vietii nu sunt un accident, ci ii intalnesti la orice pas, magazinul unde “nicio raza veodata n-a zambit” (recunoasteti versul din Baudelaire, din Un Fantôme – Les Tenebres) este raspunsul. Sotii Lucrece si Mishima Tuvache, alaturi de copiii lor cei sumbri, Vincent si Marilyn, le vand clientilor tot ce va trece prin cap in materie de sinucideri, la preturi pentru diverse buzunare: sacose de plastic, streanguri, pistoale, bomboane otravite, serpi veninosi, ciuperci nebune, bolovani de ciment, explozibili, cocktailuri toxice, precum si saruturi mortale. Mai mult, Vincent chiar lucreaza la schitele unui parc de “distractii” cu capcane mortale!

Insa familia Tuvache mai are un fiu pe nume Alan, neatins de suferinta si depresia generala, vesel tot timpul, care vrea sa salveze cat mai multe persoane de la pieire, inlocuind bomboanele otravite cu unele simple, incurajand clientii cu sfaturi optimiste, aruncand o raza de bucurie pe oriunde trece. Evident, toata lumea, incepand cu membrii familiei, se uita la el ca la o ciudatenie. Baiatul vede in fiecare persoana ceva bun si contreaza neobosit actiunile intunecate ale celor din jur, lasand impresia ca nu-i poate lua in serios cand vorbesc de moarte: “L-au intrebat la scoala ce este un sinucigas si el a raspuns: un sinucigas e un om pe care-l dor sinusurile…”

Alan cel atat de diferit (“baiatul asta, cu optimismul lui, ar face sa-nfloreasca desertul”) este motorul schimbarii, intr-o lume in care deznadejdea ii cuprinsese pe toti. Incet, dar sigur, firea lui vesela si actiunile sale mici, dar constante, fac ca totul in jurul sau se se transforme. Speranta renaste, tristetea de pe chipurile celor din jur se preschimba in seninatate, iar sinistrul magazin insusi devine o oaza de veselie, in care lumea nu mai intra pentru a incepe o calatorie pe ultimul drum, ci pentru a socializa intr-o atmosfera destinsa.

Singurul care nu vede cu ochi buni aceasta transformare este capul familiei, care are o cadere nervoasa si care intentioneaza chiar sa-si puna capat zilelor pentru ca nu mai suporta sa vada lumea cu susul in jos, insa este oprit tot de o actiune a lui Alan. Misiunea grea a copilului se incheie cu un gest care pe mine m-a surprins, un gest neasteptat, dar necesar pentru a-si incununa lucrarea: “Fericirea lor venita deodata, increderea in viitor, zambetele pline de lumina de pe fata fiecaruia, toate sunt opera vietii lui.”

Amuzant si terifiant in acelasi timp, pentru ca oricat te-ar distra actiunea imaginata (pentru ca autorul este un maestru al penitei), iti amintesti constant ca in definitiv e vorba totusi de pierderea unor vieti din proprie initiativa, romanul lui Teulé ia in ras, intr-un fel, tendinta oamenilor de a face din orice suparare un motiv de sinucidere, subliniind in acelasi timp valoarea gandurilor pozitive. Autorul ne arata, astfel, ca bucuria este o stare molipsitoare, careia ii permiti accesul in viata ta fara sa vrei si care are capacitatea, uneori chiar intr-o fractiune de secunda, sa schimbe totul in bine.