Dansatorul egiptean Wael Mansour si invitatii sai s-au unit in incercarea de a aduce in fata publicului roman lumea haremurilor din povestile arabe si pe cea a fascinantilor dervisi rotitori. Amestecul de stiluri orientale s-a produs pe 5 iunie, in cadrul Galei Festivalului de Dans Oriental de la Bucuresti gazduita de Palatul National al Copiilor in Sala Mica (si neincapatoare).

Anuntat ca fiind un eveniment de exceptie prin protagonisti si prin coregrafia orientala deosebita, spectacolul a inceput cu o intarziere de o jumatate de ora si cu o introducere stangace, aproape comica, realizata de o Seherezada cu laptopul in brate.

Pe scena s-au perindat apoi leganandu-si soldurile reprezentantele trupei romanesti de dansuri orientale Celestial Bellydancers a caror coregrafie a cuprins atat dansuri originale cu baston, sabie, voal sau aripi egiptene, cat si momente moderne si incitante, accentuate de vestimentatia sumara specifica stilului Belly dance.

Prestatiile lor au alternat cu evolutii coregrafice individuale ale unor reprezentante deja celebre ale genului precum Amira Hayam si Kamilla, care la randul lor au incantat ochii spectatorilor. Toate dansatoarele au incercat sa aduca pe scena atmosfera din haremurile celor “O mie si una de nopti” hipnotizand publicul masculin prin miscari provocatoare in costumele electrizante, insa numai unele dintre ele au reusit sa captiveze cu gratia lor atentia doritorilor de frumos.

Si pentru ca nu a fost un show destinat in exclusivitate barbatilor, printre dansul seducator al reprezentantelor Celestial Bellydancers s-au strecurat si interpretarile mult-asteptatului dansator si coregraf de origine egipteana Wael Mansour. Interpretarea lui inedita a taiat contactul cu lumea haremurilor, indepartand publicul de profanul cadanelor aproape dezbracate ce evoluasera anterior, separand “Raqs sharqui” (dans oriental, de cabaret) de “Raqs baladi” (dans popular, folcloric).

Tinuturile sacre spre care tinde Wael sunt cele traditionale egiptene, din care s-a inspirat in dansul-jonglerie cu bastoane, si lumea mistica a dervisilor rotitori pe care i-a evocat intr-o ritual ametitor menit sa-i aduca extazul.

Chiar daca momentele personajului-cheie al serii au fost doar doua, Wael si-a atins scopul, spaland pacatele organizatorilor si pe cele ale dansatoarelor locale si aratand publicului partea sacra a dansului oriental, transformand totodata spectacolul dintr-un sir de evolutii bellydance mai mult sau mai putin incitante, intr-un show diversificat.

[album: http://www.4arte.ro/wp-content/plugins/dm-albums/dm-albums.php?currdir=/wp-content/uploads/dm-albums/Wael/]