Monica Ramirez: “Am o cariera pe care o fac din pasiune”

Monica Ramirez este o doamna scriitoare foarte talentata, publicata initial in SUA, iar de ceva vreme si la noi, de ale carei carti m-am indragostit iremediabil si despre care v-am si povestit cate ceva de-a lungul timpului. Insa, pe langa faptul ca scrie carti si tine cursuri de Zumba, este si traducatoare si, mai nou, editoare, Ramirez Books fiind o editura care doreste sa se concentreze pe promovarea scriitorilor romani. Iata ce am aflat de la Monica despre numeroasele ei activitati si nu numai!

Draga Monica, esti o scriitoare prolifica, pe care a cunoscut-o mai intai America si abia apoi Romania, iar de curand ai si statutul de editor. Cum ai ajuns sa-ti pui pe picioare propria editura?

Am atat de multe carti, incat nu vreau sa mai stresez editorii cu ele. Glumesc! Sincer, nici nu mi-am propus neaparat sa infiintez editura Ramirez Books, ci totul a venit de la sine, ideea nascandu-se in urma mai multor discutii cu editorul meu, Bogdan Hrib. De fapt, ideea i-a apartinut chiar lui Bogdan, ca de altfel foarte multe alte idei bune in ceea ce ma priveste. Am demarat aceasta noua editura in parteneriat cu editura Tritonic si speram sa aducem la rampa cat mai multe carti interesante.

Ramirez Books e un nume de impact. De ce acesta si nu altul pentru editura ta?

In America am fost publicata sub numele Monica Danetiu-Pana, pentru ca acolo suna mult mai exotic un nume romanesc. In Romania se pare ca suna mult mai bine numele meu legal, Monica Ramirez. De aici si pana la Ramirez Books n-a mai fost decat un pas. Cel mai mandru este Sergio, sotul meu, care s-a bucurat ca editura poarta numele lui.

Ce fel de carti planuiesti sa apara la editura ta, va predomina un anumit gen, vor predomina autorii romani, cei straini…?

Vom publica si autori straini, dar as vrea sa ma concentrez pe promovarea scriitorilor romani, care sunt putin cam neglijati. In afara de editura Tritonic, Crime Scene, Caii Verzi si alte cateva, marea majoritate a editurilor din Romania se axeaza in special pe autorii straini. Din punctul meu de vedere, este foarte pacat, pentru ca avem scriitori de valoare, care n-ar avea nici un fel de problema sa fie integrati in peisajul international al cartii, cu conditia sa fie promovati asa cum merita. Asta isi propune sa faca si Ramirez Books. Ne vom adresa in special segmentului feminin al pietei, dar nu numai, in sensul ca romanele publicate, indiferent de gen, vor implica si o poveste de dragoste. De fapt, toate cartile mele, fie ca sunt de genul thriller, spionaj international, mistery, ori suspans, includ un element de romance, o poveste de dragoste, de obicei imposibila si interzisa. Imi place sa ma joc cu sentimentele personajelor mele, chiar daca uneori devin poate putin cam prea aspra. Avem in vedere si cartile de genul self-help, si deja am demarat in sensul acesta cu cartea “Exercitii pentru fericire” de Adriana Petrescu.

In ceea ce te priveste, ai studiat coregrafia si ai dansat foarte multi ani, dupa care ai luat o diploma in scriere creativa si… ai scris mult si bine, iar mai nou esti si editor. Cum s-a facut trecerea de la muzica la carti sau de la dans la scris?

Am stiut dintotdeauna ca la un moment dat in viata mea ma voi apuca de scris. La scoala am avut un profesor de limba romana pe care il iubeam foarte mult, si care imi permitea sa ma intind cu compunerile mele pe mult mai pulte pagini decat ar fi trebuit, tocmai pentru ca stia ca nu ma pot abtine sa n-o iau razna cu imaginatia. El a fost primul care mi-a sugerat ca ar trebui sa ma gandesc la scris la un moment dat in viata mea. Dar cum am avut o viata extrem de activa, n-am avut timp s-o fac pana cand nu am rămas insarcinata. Din momentul acela, am scris cu nesat, m-am investit total in scris. Poate de aceea am scris 11 carti in 7 ani. Trebuie sa spun ca, spre mirarea mea, n-am dus dorul luminilor scenei după ce-am devenit mama. Spun spre mirarea mea, pentru ca dansul si spectacolele au fost viata mea dintotdeauna, inca de la varsta de sase ani. Insa odata ce acest capitol s-a incheiat, n-am ramas cu nici un regret. Poate si pentru faptul ca am ales intotdeauna sa dansez ceea ce mi-a placut si nu neaparat prin prisma avantajelor materiale. Daca aveam de ales intre un spectacol foarte bine platit, dar care nu ma satisfacea prea mult din punct de vedere profesional, si unul mai prost platit, dar care imi placea cu adevarat, il alegeam intotdeauna pe cel care-mi placea. Din cauza aceasta, in momentul in care am ramas insarcinata, eram deja împlinita din punctul acela de vedere. Si cred ca a contat foarte mult si faptul ca mi-am transferat pasiunea pentru dans in scris.

Cartile tale sunt scrise in engleza, iar o parte au aparut deja in traducere, in mai putin de un an, la Tritonic, Crime Scene si Ramirez Books: “Asasin la feminin”, “Cum se scrie un bestseller”, “Cum am slabit 70 de kg mancand 6 mese/zi”, “Identitati secrete”, “Kit Black”, “Traficantul de umbre” – daca am uitat ceva, te rog sa ma completezi :). Ce titluri ne mai pregatesti pentru a doua jumatate a acestui an si unde vor aparea?

Da, acesta este un aspect care imi cam da de furca, si anume faptul ca trebuie sa-mi traduc cartile din limba engleza in limba romana. Am avut insa norocul sa gasesc un traducator minunat in persoana Adinei Constantin, care mi-a si tradus romanul Traficantul de Umbre, si in felul acesta lucram la doua maini. Acum traducem in paralel, Adina volumul trei al seriei Alina Marinescu, care se va numi Balanta Puterii, iar eu Seductia Apei, un roman istoric de dragoste. Sper sa ne incadram in timpul scurt care a mai ramas pana la Targul de Carte Gaudeamus, in asa fel incat sa pot lansa ambele romane la editura Ramirez Books. Vom vedea.

Pentru ca ma numar printre fanii declarati ai seriei Alina Marinescu (din care au aparut pana acum la noi “Asasin la feminin” si “Identitati secrete”), te rog sa imi spui mai multe despre Alina, cum a fost construit personajul, daca ai avut vreun model real dupa care te-ai ghidat, dar si despre Alex, partenerul ei, care – in primele doua volume cel putin – i-a fost alaturi mereu.

Ai facut o mare greseala ca m-ai starnit cu intrebarea asta… de obicei cand incep sa vorbesc despre seria Alina Marinescu, nu ma mai opresc! Alina este un personaj real; de fapt, toata seria se bazeaza pe fapte reale. Foarte multa lume suspecteaza ca eu as fi adevarata Alina Marinescu si ca evenimentele descrise in carte au facut la un moment dat parte din viata mea. Chiar Bogdan Hrib ma tachineaza deseori in sensul acesta. Tot ce pot spune este ca probabil acest mister nu va fi dezlegat niciodata, pentru ca orice raspuns as da, fiecare va crede ce vrea. V-am intrigat? Alina si Alex sunt personaje modelate dupa oameni reali, povestea lor dramatica de dragoste si de viata in general e reala… sau a fost. Din pacate, nu le pot dezvalui adevaratele identitati.

Daca volumele “Asasin la feminin” sau “Identitati secrete” ar fi ecranizate, ce actori ar trebui sa-i interpreteze pe Alina si Alex?

E interesant ca ma intrebi asta. Chiar vorbeam de curand cu cineva despre faptul ca seria Alina Marinescu ar putea fi adaptata foarte bine pentru un serial de televiziune. Hmmm… pentru Alex probabil Florin Piersic Jr. si poate Cristian Iacob, dar ambii cu parul ceva mai lung. Iar pentru Alina, singura care imi vine acum in minte ar fi Ana Ularu.

Cum ai decis sa-ti impartasesti experientele personale legate de castigarea si ulterior pierderea in greutate in volumul “Cum am slabit 70 de kg mancand 6 mese/zi”?

Tot datorita lui Bogdan Hrib. I-am povestit experienta prin care am trecut si editorul din el mi-a propus imediat sa scriu cartea.

In “Cum se scrie un bestseller” spui ca daca o persoana vrea sa scrie, nu trebuie sa se planga de faptul ca nu are timp. Totusi, nu pot sa nu te intreb: cu patru copii de crescut, cu o editura de condus, cu evenimente la care trebuie sa participi, tot iti mai ramane timp si pentru scris sau in prezent te ocupi exclusiv cu traducerea volumelor din engleza?

Tradusul cartilor mele imi ia destul de mult timp, dar pentru mine scrisul este la fel de important ca aerul pe care il respir. Nu pot sa nu scriu macar cateva pagini zilnic. Acum, spre exemplu, lucrez la ultimul volum din seria Alina Marinescu. Sigur ca e greu, dar incerc sa-mi fac timp pentru toate, chiar daca trebuie sa ma trezesc cu doua ore mai devreme, ori sa merg la culcare cu mult dupa miezul noptii.

Un scriitor trebuie sa fie in acelasi timp si un mare cititor. Tu ce fel de carti citesti si ce autori apreciezi?

Imi plac in general cartile cu un picior bine infipt in realitate. Povesti care se pot intampla cu adevarat. Nu sunt un mare fan al SF-ului, cu toate ca am citit cateva romane SF foarte bune. In ceea ce priveste autorii… lista e foarte, foarte lunga. Dintre autorii romani, cativa dintre preferatii mei sunt George Arion, Bogdan Hrib, Oana Stoica Mujea, Lucia Verona, Ivona Boitan, Ada Pavel, Adrian Voicu, Eugen Ovidiu Chirovici, Stelian Turlea, Domnica Radulescu, Radu Tudoran. Iar dintre cei staini, voi enumera tot numai cativa: Carol Goodman, Daniel Silva, Mark Burnell, Khalid Husseini, Alice Hoffman, Audrey Niffenegger, Lisa See, Kathryn Walker, Arthur Golden, Steven Gould, Laura Hillenbrand, Barry Eisler, F. Scott Fitzgerald, John Grisham, Randy Singer.

Ai calatorit foarte mult si ai ramas, in mod sigur, cu o multime de amintiri. Le-ai salvat in unele dintre cartile tale sau nu te folosesti de experientele personale in ceea ce scrii?

In general, mai toate orasele si tarile in care se desfasoara actiunile cartilor mele sunt locuri pe care le-am vizitat personal. Ma folosesc mereu de experientele mele personale atunci cand scriu, si las cate putin din mine in toate personajele pe care le creez.

Sa iesim putin dintre carti: spune-mi, te rog, ce fel de muzici asculti si daca te influenteaza in procesul scrisului.

Imi place foarte mult muzica clasica, dar pentru scris prefer muzica chillout.

Si vreau sa te mai intreb ceva, fara legatura cu nicio arta. De fiecare data cand te vad, fie in realitate, fie in poze, ai o privire calda si un zambet extrem de senin. De unde vine acest zambet?

Probabil din cauza faptului ca am o cariera pe care o fac din pasiune si nu prin prisma banilor, de la copiii mei care ma fac sa rad zilnic cu toate ghidusiile lor, datorita sotului meu, adevarata mea jumatate. Iubesc viata si oamenii din jurul meu, si nu ma pot abtine sa nu ma minunez de cat de norocoasa sunt sa-i am in preajma. Iar cand apar inevitabilele probleme, am invatat de la Scarlet O’Harra sa-mi spun in sinea mea: E si maine o zi.