In cea de a doua zi a Festivalului Filmului Evreiesc de la Bucuresti organizatorii ne-au adus “Un film neterminat”. Regizat in 2010 de Yael Hersonski, “Shtikat Haarchion” (titlul original) este un documentar despre un film de propaganda nazista, misterios si neprelucrat, care prezinta viata evreilor in ghetoul din Varsovia cu putin timp inainte de extrerminarea acestora.

Descoperit in 1954 in arhivele din Postdam, materialul brut al filmului nazist intitulat “Ghetoul” a fost sursa de inspiratie si a servit drept ilustratie pentru multe productii cinematografice, insa multa vreme a ramas un mister prin scopul realizarii sale. Acesta a fost unul dintre motivele care l-au determinat pe Yael Hersonski sa realizeze un documentar despre pelicula propagandista, regizorul dorindu-si totodata sa surprinda ipostazele Holocaustului in asa fel incat ele sa poata fi transmise mai departe generatiilor atunci cand supravietuitorii sau martorii terorii – printre care se numara si bunica sa – nu vor mai fi in viata.

Filmat in luna mai a anului 1942, pe o perioada de 30 de zile, “Ghetoul” avea ca scop principal alterarea adevarului istoric prin maipularea cinematografica. Inregistrarile surprind copii evrei subnutriti in contrast cu familii instarite jucate de actori angajati, mormane de gunoaie pe strazi alaturi de cadavre, bunastarea regizata si saracia reala. Toate acestea ar fi urmat sa fie folosite de catre nemti ca argumente pentru anihilarea evreilor, ceea ce s-a si intamplat doua luni mai tarziu. Asa cum trebuia sa rezulte din film, evreii bogati erau zgarciti si desfranati, iar cei saraci erau lenesi si murdari, astfel incat doar exterminarea putea vindeca lumea de tarele lor in viziunea nazista.

“Un film neterrminat” reexamineaza modul in care au fost realizate filmarile din ’42, discutand cu supravietuitorii ghetoului supraaglomerat din Varsovia, cu urmasii acestora si chiar cu unul dintre cameramani, Willy Wist. Prin intermediul acestuia din urma este prezentat punctul de vedere al germanului din spatele camerei de filmat, care a executat ordinele si a inregistrat scene indicate de superiori. Dar in timp ce nemtii filmau propria lor versiune de istorie, evreii o scriau pe a lor, jurnalele celor care inca mai aveau putere fizica si psihica sa scrie fiind folosite pentru documentarea filmului israelian.

Pornit din nevoia de a investiga trecutul, “Un film neterminat” – rama pentru “Ghetoul” – sapa in constiinta celor care au asistat, in amintirile celor ramasi in viata si in nevoia de adevar a urmasilor acestora, fiind primit pozitiv la toate festivalurile la care a participat. La unele dintre acestea a fost chiar rasplatit in 2010 cu premii precum “World Cinema Documentar Editing” (Sundance Film Festival, USA) sau “Best International Feature” (Hot Docs Canadian International Documentar Film Festival, Canada). La prima editie a BJFF, documentarul a fost insotit de unul dintre producatori, Itay Ken-Tor, care a raspuns deschis la intrebarile spectatorilor, lamurind unele dintre curiozitatile acestora.