Programul Bucharest Jewish Film Festival nu a dezamagit publicul nici in ultima zi. Din suita de productii prezentate duminica, 26 iunie, a facut parte si filmul “My Father, My Lord” regizat in 2007 de David Volach. Lungmetrajul de fictiune reinterpreteaza povestea biblica a lui Avraam si a fiului sau, Isaac, aducand in discutie sacrificiul – atat cel personal, dar mai ales al celor dragi – in numele credintei.

Menahem este un baietel obisnuit, unicul fiu al rabinului Abraham si al sotiei acestuia, Esther. Ca orice copil, el are curiozitati si pune intrebari. Insa in timp ce mama ii raspunde calma si zambitoare, tatal pretinde respectarea intocmai a credintei, fara a putea fi acceptata nicio abatere de la acesta, nici macar cand vine vorba de dorintele unui copil – propriul copil. Nici in cadrul scurtelor discutii pe care cei doi ar trebui sa le poarte ca intre tata si fiu Abraham nu se poate abtine sa nu citeze din versetele Torei – textul sacru al religiei iudaice. Raportand strict la scrierea sfanta orice fapta din viata reala, batranul intentioneaza sa-i ofere baiatului sau o educatie religioasa asa cum se cuvine din punctul lui de vedere.

Lipsa de comunicare a omului absorbit de credinta il transforma si dezumanizeaza pe rabinul excesiv de religios. In mod paradoxal, din respect pentru credinta, el isi sacrifica iubirea pentru familie si mai ales pentru unicul sau urmas. Obsedat de religie si de respectarea ei, Abraham nu se schimba nici cand Menahem dispare. Mai mult decat drama tatalui care isi sacrifica fiul sau a fiului ce nu poate sa comunice cu tatal sau, adevarata drama este cea a mamei. Ramasa fara copil, alaturi de un sot pentru care doar religia exista pe lume si care atunci ca femeia isi plange fiul ii spune ca in ziua de Sabat nu se plange, aceasta ajunge sa se revolte impotriva barbatului, dar si a lui Dumnezeu.

“My Father, My Lord” aduce in discutie teme vechi, dar mereu actuale, de la tema biblica a tatalui care e dispus sa-si sacrifice fiul in numele lui Dumnezeu asociata cu cea a extremismului religios pana la cea a lipsei de comunicare dintre parinti si copii – dintre tata si fiu in cazul acesta. Desi fara actiune alerta, filmul este unul plin de semnificatii, iar adevarata actiune se petrece la nivel psihologic si prin interpretarea simbolurilor.

Marturisind ca el insusi a crescut intr-o familie israeliana ultra-religioasa precum cea a lui Menahem, regizorul arata in filmul sau una dintre extremele ce pot fi atinse in numele credintei. Controversat, subiecul ii vizeaza atat pe evreii foarte credinciosi, dar si pe reprezentantii altor confesiuni, care duc la absurd interpretarea cartilor religioase si care, exagerand, sfarsesc anihiland-se pe ei ca fiinte umane, dar si pe cei din jurul lor.