Preocupat de folclorul Scotiei, precum si de lumile disparute, jurnalistul scotian Lewis Spence s-a aplecat in egala masura asupra descifrarii misterelor Lumii Vechi si ale celei Noi. Astfel, el a scris un numar impresionant de lucrari dedicate mitologiei, una dintre acestea fiind si volumul aparut la Editura Herald, in colectia Cultura si Civilizatie – “Mituri precolumbiene: Mexic – America Centrala – Peru”.

Cercetand atat autori europeni, incluzandu-i aici si pe unii dintre primii istorici spanioli care au vizitat Lumea Noua dupa cuceririle spaniole, cat si autori autohtoni, Spence reuseste sa alcatuiasca o lucrare de peste 300 de pagini, in care cuprinde o serie de legende – unele mai realiste, altele de-a dreptul fantastice – legate de popoarele care au stapanit in Mexic, in America Centrala si in Peru inainte de a face cunostinta cu europenii.

Autorul marturiseste ca multe lucruri legate de aceste popoare (aztecii, zapotecii, chichimecii in Mexic, mayasii in America Centrala, incasii in Peru, dar si alte popoare mai mici raspandite in toate cele trei zone) au ramas necunoscute, multe documente fiind distruse dupa sosirea conchistadorilor. Cu toate acestea, nu poate fi negat nivelul de civilizatie la care ajunsesera aceste popoare, dezvoltate izolat de Europa si Asia, care isi gasisera in ele insele inteligenta si sursele de inspiratie.

Spence prezinta intr-o naratiune extrem de usor de parcurs si de inteles felul de a trai al acestor populatii, legile lor si cum erau aplicate, modul in care isi construiau locuintele, religiile si credintele lor, analizand marturii ale unora dintre primii europeni care au pus piciorul in aceste locuri, dar si ale unor autohtoni, sfatuindu-ne in acelasi timp sa ppreluam toate aceste povesti cu precautie, asa cum trebuie procedat in orice situatie in care nu exista dovezi clare.

Citind, veti vedea ca autorul arata negru pe alb ca toate aceste civilizatii nu au fost cu nimic mai prejos decat cele din antichitatea europeana sau asiatica, atat in ceea ce priveste legile, scrierea, arta, cat si in ceea ce priveste marirea si decaderea unei natiuni. Chiar daca intre aceste lumi au existat anumite diferente, pe care nimeni nu le poate nega, Spence gaseste nu de putine ori analogii intre miturile noastre si cele ale Lumii Noi. In fond, omenirea are tendinta de a evolua la fel, in orice parte a planetei ar fi situata. “Un capitol captivant din istoria evolutiei omenirii a fost scris de aceste popoare, a caror arhitectura, arta plastica, legi si religii dovedesc ca ajunsesera la un nivel de dezvoltate egal cu cel al civilizatiilor antice din Orient.” (Lewis Spence)
,br>
Spence demonstreaza ca America nu este in niciun caz un continent fara istorie, asa cum au spus unii autori, ci pur si simplu filele acestei istorii au disparut in cea mai mare parte de-a lungul timpului, incepand cu La Conquista, cand cuceritorii din Lumea Veche, condusi de un Francisco Pizarro sau de un Hernan Cortes, au distrus multe dintre valorile teritoriilor pe care le-au colonizat.