Specializat in cultura si civilizatia Extremului Orient, Octavian Simu abordeaza in ultima sa lucrare un subiect mult mai extins, purtandu-ne intr-o calatorie in spatiu si timp in lumea misterioasa a samanilor. Publicata de Editura Herald in Colectia Logos, cartea “Samanismul. Calatorie intre doua lumi” trateaza astfel doua teme de o importanta majora: samanismul, una dintre cele mai vechi forme de manifestare a spiritualitatii, si samanul, practicantul acesteia.

Desi studiat abia in ultimele secole, samanismul este, dupa parerea lui Mircea Eliade, “cea mai veche si raspandita traditie oculta”, iar lucrarea lui Octavian Simu este, asa cum el insusi marturiseste, “inca o pagina despre samanism”, fiind adresata atat specialistilor, cat si celorlalti interesati de subiect. Tinand cont de vastitatea temei, studiul samanismului este conceput de autor din mai multe perspective (antropologica, etnologica, sociologica, psihologica, filosofica si religioasa) in asa fel incat reuseste sa arate rolul de mediator al samanului intre sacru si profan, intre lumea fizica si cea spirituala, intre vizibil si invizibil.

Capitolele documentate ale lucrarii acopera cam tot ce tine de sfera samanilor: necesitatea alegerii unui saman, initierea lui, atributiile in societate, obiectele ceremoniale care determina asemanarea lui cu un actor, diversitatea practicilor rituale, substantele sacre psihotrope si efectele lor generatoare ale transei extatice, sexualitatea ambigua a samanului. Continua apoi cu schitarea unei istorii a samanismului din Paleolitic pana in prezent, pentru a se dedica ulterior unui studiu extins al geografiei acestuia. Astfel, intr-un tur din Asia pana in America de Sud, trecand prin zone cheie precum Siberia sau Alaska, este prezentata varietatea fenomenului samanismului si particularitatile lui in functie de localizarea lui pe glob.

Sistem de practici magice apropiate de animism, samanismul a fost si este o experienta mistica. Samanul era vazut ca un initiat, depozitar al miturilor stravechi si vizionar. Considerat el insusi o semidivinitate, era singurul care cunostea limbajul secret inaccesibil omului obisnuit, dar necesar comunicarii cu divinitatea. Totodata avea si rol psihopomp, calauzind spiritele in calatoria dintre lumi, dar si de vindecator, ingrijind trupurile si sufletele oamenilor din comunitate.

Prezent pe aproape toata suprafata pamantului, samanismul a fost apreciat si contestat de-a lungul istoriei. In unele zone ale lumii era considerat doar o practica straveche, in unele coexista cu religia, iar in altele era o religie in sine, insa in toate el a realizat legatura simbolica dintre om si supranatural. Astazi, samanismul mai este practicat aproape de valentele arhaice doar in zone izolate, rupte de lumea moderna. In aceasta din urma mai pastreaza doar ecouri desacralizate, pe care le veti descoperi citind cartea lui Octavian Simu.